O poveste emoționantă despre o femeie din Cugir, care a ajuns în stare critică la secția ATI a Spitalului Județean de Urgență Alba Iulia, după o anestezie efectuată la Spitalul din Cugir, a fost făcută publică de către un bărbat, în urma unei postări în mediul online.

„Vă spun povestea sotiei mele, Iulia, cu lacrimi în ochi pentru că nu o pot face altfel…

Totul a început într-o zi de decembrie, mai exact pe 11, când sotia mea a fost internată la Spitalul Orășenesc Cugir, pentru efectuarea unei intervenții laparoscopice sugerate de către domnul doctor ginecolog M. I. S., a cărui pacientă era de aproximativ un an și jumătate.

Pregătirea pentru intervenția propriu-zisă a durat câteva zile, mai exact din 11.12.2022 până in data de 14.12.2022, timp in care i s-a sugerat să nu mănânce și i s-au efectuat mai multe proceduri specifice (spălături intestinale).

În data de 14.12.2022 ,ora 12:11 minute am schimbat ultimele cuvinte cu ea, urmând ca dupa aceea să intre în operație…

După multe ore de așteptare și gânduri, am fost anunțat telefonic abia la ora 18:08 minute că Iulia a fost transferată în jurul orei 15 la Spitalul Județean Alba Iulia, în stare critică, în comă profundă și insuficiență de organe multiple, cu șanse minime de supraviețuire.

Am aflat mai târziu că intervenția propriu-zisă nu s-a mai efectuat iar degradarea stării de sănătate a sotiei mele a început după spusele doamnei doctor anestezist N. G. E., nu după injectarea totală a anesteziei ci după injectarea doar a unei substanțe cu acțiune redusă. Până în acea zi, Iulia a mai suportat alte două anestezii, fără nici un fel de problemă.

Până în momentul de față nici unul dintre cei care aveau obligația morală de a ne explica ce s-a întâmplat cu adevarat și din ce cauză Iulia este în această stare, nu au făcut-o și dacă am solicitat în scris un răspuns clar, ni s-a oferit următoarea explicație: „poate fii o complicație imprevizibilă a anesteziei generale întâlnite rar în practica curentă”.

Nu pot înțelege DE CE o intervenție care i s-a prezentat a fi una de scurtă durată și destul de simplă a avut o evoluție atât de dramatică, DE CE pe corpul Iuliei au rămas urmele unei traheostomii începute și nereușite de către doctorul ginecolog M. I. S., DE CE am fost anunțat atât de târziu de starea ei, DE CE dacă a primit oxigen în permanență (cum ne-a spus doamna doctor anestezist N.G.E) a fost afectată atât de grav neurologic?

Întrebările „DE CE?” sunt multe și doar Dumnezeu știe dacă voi primi vreodată răspunsurile mult așteptate…

Nu am nici un dreptul să critic, să condamn sau să acuz pe cineva și nici nu-mi doresc să fac vreodată asta, vreau doar să aflu adevărul și să înțeleg ce s-a întâmplat cu adevărat în acea zi de coșmar în care viața Iuliei s-a schimbat.

Are 25 de ani, ne-am căsătorit în luna iulie a anului 2022, era o fire veselă, energică și fericită și într-o zi toată viața i-a fost dată peste cap. Acum zace inconștientă pe un pat de spital, pe secția ATI a spitalului județean Alba și duce zi de zi o luptă pentru supraviețuire.

De Ziua Îndrăgostiților obișnuiam să îi duc iminioare și flori, anul acesta i-am dus scutece pentru adulți și șervețele…

Familiile noastre îmi sunt sprijin și putere, cu toții luptam zi de zi alături de ea, o vizităm și îi asigurăm tot necesarul pentru tratamentul și igiena personală și așteptăm un miracol viu, nu voi renunța nici o secundă să cred că Iulia va fi bine și va fi din nou lângă mine.

Tot ce se întâmplă e tragic pentru mine, însă știu că această luptă este despre credinta, iubire și răbdare… e despre și pentru minunea mea, pentru Iulia.

Dumnezeu știe ca Iulia mai are multe de făcut în această lume și uneori prin oameni El înfăptuiește minuni, de aceea a și făcut ca sotia mea sa ajungă la Spitalul Județean Alba, pe mana unei echipe de eroi, medici, asistente, infirmiere. Aici „imposibilul” a devenit „ posibil”, Iulia a primit o șansă iar eu speranta și putere datorita profesionalismului și cunoștințelor întregului colectiv al secției ATI, în special al domnului doctor T. S., un OM în adevăratul sens al cuvântului și totodata un medic excepțional.

Am mare încredere în acești oameni pentru că am remarcat bunătatea și devotamentul pe care-l au față de profesia lor.

Sunt fantastici și merita tot respectul și aprecierea mea, atat ei cat si acei „oameni ai lui Dumnezeu”, cum le zic eu, preoți, călugări, oameni cu suflet mare care mi-au înțeles durerea si ni s-au alăturat Iuliei și mie în această luptă.

Sper ca împreună să reușim, finalul sa fie unul fericit iar Iulia să revină acasă și să fie Iulia pe care o știm cu toții și a cărui zâmbet mi-a lipsit enorm în aceste aproape 9 săptămâni.

Cuvintele nu pot explica ce simt atunci când, după mai bine de 9 ani, seara vorbesc doar cu niște poze care nu îmi pot răspunde iar când ma trezesc dimineața si o caut cu privirea in speranta ca ceea ce traiesc e doar un vis urât, văd ca ea chiar nu e lângă mine si nu-mi rămâne decât să sper… să sper ca într-o zi totul o să fie bine.

După cum ne spunea un călugăr cu glasul lui blând:În aceste momente voi, familia, sunteți mâinile și picioarele ei, iar ea e sufletul și puterea noastră.

Iulia în viata mea și a familiei e o binecuvântare, am avut zile fericite impreuna, acum însă, cand trecem prin aceasta grea incercare sperăm ca Dumnezeu sa ne îndrume pe calea aflarii adevărului, sa fie deschisa o ancheta medicala conform solicitărilor familiei depuse prin avocatul ales, presa sa ne sprijine cu ancheta jurnalistica pentru ca posibilii vinovați sa nu mai aplice astfel de „tratamente” altor oameni și noi ca familie sa suferim atât de mult”, a scris joi Ioan K., pe pagina de Facebook.