Un informatician din orașul Cugir a găsit o soluție neobișnuită pentru a cultiva legume într-un oraș în care terenul disponibil este tot mai puțin: și-a transformat peretele casei într-o adevărată grădină verticală. Ardeii cultivați în această structură au depășit doi metri înălțime, iar proiectul este conceput astfel încât să poată fi reprodus și de alte persoane.

Mihai Oltean nu s-a oprit însă la grădinărit. Casa sa a devenit, în ultimii ani, un spațiu în care testează soluții pentru producerea hranei și a energiei, iar pentru deplasările prin oraș și-a construit propriul vehicul alimentat cu energie solară și propulsat și prin pedalare.

O grădină construită direct pe peretele casei

Ideea grădinii verticale a pornit de la o problemă simplă: în orașe, suprafața disponibilă pentru cultivarea legumelor este limitată.

Mihai Oltean a început să experimenteze cultivarea plantelor pe acoperișul casei. A constatat însă că suprafața mare expusă la soare favoriza evaporarea apei și presupunea un consum ridicat pentru irigare.

Așa a apărut soluția folosirii pereților.

„O soluție ar fi să încercăm să producem hrană în interiorul orașelor”, explică informaticianul.

Locuința sa dispune de aproximativ 120 de metri pătrați de acoperiș și circa 80 de metri pătrați de pereți care pot fi transformați în suprafețe utile pentru cultivarea plantelor.

În loc să folosească ghivece individuale, Mihai a construit o structură continuă, în care plantele se dezvoltă într-un strat de pământ amplasat vertical.

Ardei de peste doi metri

Grădina verticală are în prezent aproximativ șase metri lungime. Structura este alcătuită din mai multe straturi, între peretele casei și zona destinată plantelor fiind amplasat un strat de aproximativ 10 centimetri de pământ.

Construcția include hidroizolație, plexiglas transparent și o plasă sudată susținută de corniere verticale.

În funcție de zonă, stratul de pământ are între 1,4 și 1,7 metri înălțime, iar împreună cu plantele, întreaga grădină ajunge la aproximativ 2,5 metri.

Rezultatele au fost peste așteptări. Unele dintre plantele de ardei au depășit doi metri înălțime, iar producțiile obținute au fost, potrivit lui Mihai, comparabile sau chiar mai bune decât cele rezultate în urma cultivării la nivelul solului.

Un rol important l-a avut și solul, îmbogățit cu bălegar de vacă.

Plexiglasul transparent folosit în construcție nu are doar rol structural. Prin acesta poate fi observată zona din spatele grădinii, ceea ce îi permite constructorului să verifice dacă apa ajunge în toate zonele și să identifice eventualele porțiuni insuficient udate.

Mai mult decât o grădină

Pentru Mihai Oltean, proiectul nu înseamnă doar cultivarea unor legume pe un spațiu neobișnuit.

Grădina verticală a fost concepută ca o posibilă soluție pentru producerea hranei în mediul urban, acolo unde terenul agricol este limitat. În același timp, sistemul poate contribui la reducerea suprafeței ocupate la sol și la valorificarea unor spații care, în mod obișnuit, rămân neutilizate.

Un alt obiectiv este reducerea consumului de apă, inclusiv prin colectarea apei de ploaie de pe acoperiș și folosirea acesteia pentru irigarea plantelor.

Stratul de vegetație poate avea și un rol suplimentar pentru locuință, contribuind la izolarea termică a peretelui.

Practic, o suprafață care în mod normal are doar rolul de a delimita și proteja casa este transformată într-una productivă.

„Ursulețul Solar”, vehiculul construit în propriul atelier

Experimentele lui Mihai nu se limitează la casă.

Informaticianul a construit și un vehicul pe care l-a botezat „Ursulețul Solar”. Este o tricicletă hibridă care poate fi pusă în mișcare prin pedalare sau cu ajutorul energiei solare.

Vehiculul este folosit pentru deplasări prin Cugir, inclusiv pentru cumpărături și plimbări.

Proiectul este încă o expresie a aceleiași idei care stă la baza grădinii verticale: folosirea cât mai eficientă a resurselor disponibile și găsirea unor soluții practice pornind de la tehnologie și experiment.

Un proiect open-source

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale proiectului este că Mihai Oltean nu păstrează soluția doar pentru propria locuință.

Documentația grădinii verticale este disponibilă online, sub forma unui proiect open-source. Cei interesați pot consulta informațiile tehnice și pot folosi proiectul ca punct de plecare pentru construirea propriului sistem.

Proiectul este publicat pe GitHub, în cadrul organizației Wall Garden.

Într-o perioadă în care spațiul urban devine tot mai valoros, iar oamenii caută soluții pentru reducerea consumului de apă, energie și resurse, experimentul informaticianului din Cugir propune o perspectivă neobișnuită: pereții unei case nu trebuie să fie doar suprafețe construite, ci pot deveni și spații pentru producerea hranei.

Iar faptul că unii dintre ardeii săi au ajuns la peste doi metri arată cât de departe poate merge un experiment început, aparent, de la o întrebare simplă: cum putem cultiva mai mult atunci când nu mai avem suficient teren?

Au emigrat din România în anul 1995, și-au construit o viață în Canada, iar după mai bine de două decenii au decis să investească în țara natală. Adrian și Ana Faur au înființat o plantație de afine de șase hectare la Vinerea, lângă Cugir, o afacere începută după ce au văzut întâmplător la televizor povestea unui alt român întors din străinătate.

Povestea plantației de afine de la Vinerea începe la mii de kilometri distanță, în Canada. Adrian și Ana Faur locuiau acolo de ani buni. El lucrase în domeniul calculatoarelor, iar Ana absolvise Medicina la Cluj-Napoca.

Nu se gândeau neapărat să se întoarcă definitiv în România, însă căutau o activitate pe care să o poată face după retragerea din activitatea profesională.

Ideea avea să apară în jurul anilor 2012-2013, după ce Adrian a urmărit la o televiziune românească o emisiune despre agricultură și a descoperit povestea unei plantații de afine înființate de un român revenit din America.

„Noi suntem din Canada și am avut televiziunea prin satelit. Nu știu ce emisiune era Viața satului, Agrointel sau așa ceva, nu mai știu cum, dar ferma, ceva cu ferma. Și am văzut acolo o plantație de afine făcută în România. Un băiat, tot așa, a plecat din America, Codruț îl chema. Și am pus mâna pe telefon și l-am sunat”, povestește Adrian Faur.

Discuția cu fermierul i-a dat încredere că o astfel de investiție ar putea fi făcută și în România. A urmat un an de documentare.

Adrian a citit reviste de agricultură, a studiat soiurile și tehnologiile de cultură și a ajuns să ia legătura inclusiv cu un american implicat în dezvoltarea soiului Legacy.

„Mi-a spus că se poate face, că pot să încerc. Și vreun an de zile am studiat. M-am abonat la o grămadă de reviste de agricultură, i-am scris și unui american care făcuse soiul Legacy și mi-a răspuns omul, atât la e-mail, cât și la telefon. Am făcut un manual, am scris ce trebuie făcut, cum se face, ce soiuri sunt”, spune Adrian.

De ce au ales afinele

Pentru familia Faur, plantația nu a fost gândită doar ca o investiție financiară. Cei doi căutau și o ocupație pentru perioada în care urmau să se retragă.

„Noi urmăream să facem ceva pentru perioada de pensionare. Încercam să vedem ce idee ar fi să ne putem ocupa timpul în perioada aceea când deja lumea se plictisește, lumea parcă nu mai găsește sensul. Și atunci a venit emisiunea aceea”, explică Ana Faur.

Au cumpărat terenul la Vinerea și au început să pună în practică planul. A fost nevoie de aproximativ trei ani până când plantația a intrat pe rod.

În 2019 au revenit în România, iar în ultimii doi ani Adrian și Ana petrec aici cea mai mare parte a sezonului agricol, din aprilie până în septembrie-octombrie. După încheierea sezonului, se întorc în Canada.

Șase hectare de afine la Vinerea

Astăzi, plantația se întinde pe șase hectare. Soiurile au fost alese astfel încât producția să fie eșalonată și să poată ajunge pe piață atât la începutul, cât și spre sfârșitul sezonului, perioade în care prețurile sunt, de regulă, mai bune.

Afinele sunt comercializate angro, către firme care le distribuie ulterior. Familia Faur nu vinde direct către consumatori.

Investiția a fost realizată integral din fonduri proprii. Cei doi nu au accesat fonduri europene pentru înființarea plantației.

„Cu oamenii, într-adevăr, este greu”

Agricultura vine însă cu propriile provocări, iar una dintre cele mai mari probleme este forța de muncă.

„Cu oamenii, într-adevăr, este greu. Dar nu poți să te dezvolți dacă nu te uiți și la soi și la desfacere”, spune Adrian Faur.

Plantația de afine nu este prima investiție importantă pe care cei doi au făcut-o în România. Înainte de aceasta, au investit la Giurgiu într-o fabrică de construcții metalice. Criza economică din 2008 a dus însă la închiderea afacerii, rămânând în urmă doar hala.

România, văzută altfel după două decenii în Canada

După anii petrecuți în Canada, Adrian și Ana spun că au găsit o Românie schimbată.

Au revenit aproape în fiecare an în țară, dar ultimii ani le-au oferit ocazia să petreacă mult mai mult timp aici.

„România o văd mai bine. A mers încet, dar, într-adevăr, s-a modernizat față de ce știm noi când am plecat. Și am venit în fiecare an, în fiecare vară”, spun soții Faur.

Există însă și lucruri care îi nemulțumesc. Birocrația și anumite probleme de infrastructură sunt printre acestea.

Adrian face frecvent comparația cu Canada, în special atunci când vine vorba despre administrarea unei afaceri.

„În Canada, o firmă o faci de azi pe mâine. E extrem de simplu, iar o dată pe an, contabilitatea și atât. La sfârșitul anului se face”, explică el.

O afacere pentru o altă etapă a vieții

Cei doi nu intenționează să extindă plantația. Consideră că cele șase hectare sunt suficiente pentru etapa în care se află acum.

„Noi nu suntem la început, avem o vârstă”, spune Adrian.

Pentru Ana, însă, munca în plantație înseamnă mai mult decât o simplă activitate economică. Îi place faptul că își petrece zilele în mijlocul naturii.

„Trebuie să te gândești că aici ești în natură. Da, e stres mult, dar în același timp este și activitate. E frumos, mie-mi place foarte mult. E altceva decât am făcut până acum și faptul că stai în natură, nici nu știi cum trece ziua”, spune ea.

Copiii au rămas în Canada, dar România nu le este străină

Cei doi copii ai familiei au rămas în Canada și, cel mai probabil, acolo își vor continua viața. Vin însă în România în vizită și, de-a lungul timpului, au venit inclusiv cu prieteni canadieni pentru a le arăta țara părinților lor.

Adrian spune că legătura cu România s-a păstrat și prin limbă.

„Vorbesc românește perfect, nici nu știi că-s plecați. De-asta am și lăsat cu televizorul la emisiunile românești. N-au accent nici dacă vorbești cu ei”, povestește el.

Dacă ar lua-o de la capăt, ar face la fel

De la o emisiune de televiziune urmărită în Canada și până la cele șase hectare de afine de la Vinerea a fost un drum lung, cu investiții, documentare și multă muncă.

Adrian și Ana Faur spun însă că nu regretă decizia de a începe această afacere în România. Chiar dacă au întâmpinat dificultăți și au descoperit că agricultura este departe de a fi un domeniu ușor, experiența le-a confirmat că au făcut alegerea potrivită.

Iar dacă ar trebui să ia totul de la început, după toate lucrurile pe care le-au învățat între timp, răspunsul lor este simplu: ar face din nou același lucru, la Vinerea.