În fotografia de mai jos, pe masă se află steagurile Romniei și Cehoslovaciei, tablourile Regelui Carol al II-lea și a președintelui cehoslovac Edvard Beneš, o pușcă mitralieră și câteva încărcătoare. Fotografia face parte din arhiva personală a ing. Mircea Olaru (Cugir).

Fabrica de arme de la Cugir sau Copşa Mică – Cugir (CMC), deşi înfiinţată de guvernul liberal în 1925, a primit prima comandă de puşti mitraliere abia în 1935, în număr de 5.000 de bucăţi. Se dorea ca armamentul armatei române să fie produs în ţară şi să nu mai fie cumpărat de la străini. Aşa a luat naştere Societatea Copşa Mică – Cugir care trebuia să producă armament de infanterie, puști, pistoale, puşti mitraliere şi gloanţe pentru ele la Cugir, iar la Copşa Mică, tunuri.

Printr-un decret, statul român se obliga ca timp de 40 de ani, toate comenzile de armament pentru Armata Română să fie făcute Societății Copșa Mică – Cugir. Din păcate acest lucru nu s-a respectat niciodată, deşi societatea a primit monopolul pentru producţia de armament. Venirea ţărăniştilor la putere în 1927 a adus falimentul fabricii de la Cugir. O parte a maşinilor – unelte second hand oferite de partenerul englez al Societăţii Copşa Mică – Cugir au fost ţinute sub cerul liber timp de 5 ani, pe cheile portului Constanța. Partenerii englezi, firma de casă a liberalilor, au fost înlocuiţi cu firma cehoslovacă Skoda, firma de casă a ţărăniştilor.

Statul român a comandat armanent firmei Skoda în valoare de câteva miliarde de lei. Câţiva ani mai târziu, când presa a făcut publice condiţiile contractului, acesta a devenit unul dintre cele mai mari scandaluri de corupţie ale secolului 20 din România. Pentru a redresa situaţia creată contractul semnat a fost modificat. Pe lângă alte tipuri de armament, el prevedea şi cumpărarea a 25.000 de puşti mitraliere ZB. Comanda puştilor mitraliere a fost atribuită firmei cehe Zbrojovka Brno, controlate tot de Skoda. A fost ales Cugirul care, începând cu 1927, din lipsă de comenzi, își concediase aproape toţi muncitorii.

După câţiva ani de tergiversări, în 1935, s-a început construirea liniei de producţie şi pregătirea personalului pentru ca, în 1938, la 11 ani de la înființarea fabricii, să fie produsă aici prima puşcă mitralieră. Până la începutul Operațiunii Barbarossa, armata română fusese complet echipată cu peste 18.000 de exemplare importate din Cehoslovacia și 5.000 de exemplare fabricate la Cugir.

Procesul de fabricație a continuat pe tot parcursul războiului, rata de producție fiind de 250 exemplare pe lună în octombrie 1942. ZB Model 1930 a fost în dotare și după război, fiind înlocuită de puștile-mitraliere RPD și PM Md. 1964. Ulterior, a intrat în dotarea Gărzilor Patriotice.