Centrul Cultural „Valentin Uritescu” Cugir în parteneriat cu Asociația Rotary Club Cugir Anima Mundi a organizat cnferința cu tema: „Femeia – ax de echilibru între durere, credință și real”.

Manifestarea a fost deschisă de către prof. Luminița Cebotari, care a spus: „Sub semnul reînnoirii pe care începutul de primăvară îl așază peste lume, vă adresez, distinse doamne, un gând de aleasă recunoștință pentru prezența dumneavoastră în această sală. În luna închinată femeii, ne adunăm sub semnul unui adevăr tainic și statornic: femeia rămâne, în țesătura societății contemporane, un fin și neobosit factor de echilibru — asemenea unei lumini care nu se impune, ci se dăruiește. Vă mulțumim pentru prezența dumneavoastră și pentru contribuția pe care o aduceți, zi de zi, la echilibrul și buna rânduială a comunității noastre.

În opinia sa, istoria sensibilă a lumii, aceea care nu se scrie doar cu biruințe, ci cu tăceri pline, femeia apare ca principiu de stabilitate; ea ține lumea laolaltă, nu domină, ci așează totul în echilibru. Sub acest semn al echilibrului și al lucrării discrete, a fost invitată la cuvânt doamna manager a Centrului Cultural – Diane Elisabeta Dobrean, care a deschis reflecțiile acestei conferințe dedicate rolului esențial al femeii în societatea contemporană.

„Războiul a revenit dureros în proximitatea noastră, pacea se dovedește mai fragilă decât am sperat noi. Totuși în istorie păstrăm lecții puternice… Era anul 1140 (acum 900 ani), cetatea Weinsberg (Wainsberg), în Germania de astăzi, o cetate asediată și înfrântă de Conrad III. El n-a rămas în istorie numai pentru cucerirea acestei cetăți, ci pentru că le-a îngăduit femeilor din cetate să plece libere, cu o singură condiție: fiecare putea lua cu sine doar ceea ce era în stare să ducă pe ea. La ivirea zorilor, porțile s-au deschis, iar priveliștea i-a oprit pe toți în tăcere: femeile nu purtau lucruri de valoare, ci și-au ridicat pe umeri soții, tații sau frații răniți — salvând, printr-un gest de o simplitate cutremurătoare, viața însăși. În fața acestei decizii riscante, luate doar cu inima, biruitorul Conrad III a ales să-și țină cuvântul. Eu cred că aici se află una dintre cele mai limpezi imagini ale echilibrului pe care femeia îl aduce în lume: nu prin gesturi zgomotoase, ci prin fidelitatea față de ceea ce iubesc”, a subliniat Luminița Cebotari.

Privind femeia din comunitate, femeia care nu se afirmă prin gesturi, ci prin răbdarea de apurta mai departe viața, de a ierta și de acrede într-un sens, de a aprinde totodată semnul echilibrului, a spus câteva cuvinte și  Tatiana Petric: „Dacă bărbatul a fost adesea tentat de verticala orgoliului, femeia a rămas fidelă orizontalei vieții: naștere, îngrijire, continuitate. În acest sens, ea este mai aproape de real decât orice construcție ontologică. Simțul realității feminine nu are limitare, ci o formă de luciditate — aceea care știe că viața nu se analizează, ci se duce cu răbdare”.

Inspirat de această evidență profundă, a luat cuvântul Dumitru Vasile – poet și scriitor, care a dus , în limbajul poeziei, un omagiu femeii

„În lumea de acum, tulburată de multă vorbire, de risipire lăuntrică, femeia rămâne — prin luciditatea inimii și bună-cuviință — o ultimă mărturie de frumusețe sufletească”, spunea Dumitru Vasile.

La rândul său,  Mariana Pereanu  arăta:  „Poate că adevărata noblețe a femeii nu stă în vizibilitatea onorurilor, ci în discreția cu care păzește rânduiala nevăzută a vieții, asemenea unui principiu de echilibru care lucrează fără ostentație”.

În acest registru al competenței lucide, a vorbit și Mihaela Bota, cea care organizează alături de alte instituții Ziua Mondială a Diabetului la Cugir și desfășoară o remarcabilă lucrare filantropică în cadrul Asociației „Implicare și Dăruire”.

Moderatoarea evenimentului a dorit să adreseze o întrebare în sală, cu răspunsuri scurte, pentru că a văzut persoane cu multă experiență:

Cum poate fi transmisă tinerei generații această cultură a echilibrului și a responsabilității de care dă dovadă femeia?

„Prin finețea discernământului afectiv și prin răbdarea inimii, femeile noastre știu să prefacă apropierea omenească, s-o întemeieze pe respect, fără pretenție de întâietate. Avem alături de noi astfel de femei care sprijină comuniunea, domolesc rivalitatea din ea, și chiar păzesc relațiile pe care le creează cu grijă. În această logică a legăturii vii dintre oameni se înscrie și profesia de asistent social — o punte discretă între domenii și destine — motiv pentru care am onoarea de a o invita pe Carmen Sulincean să ne arate cum asistența socială se articulează, firesc, cu toate celelalte profesii și creează echilibru”.

La finalul evenimentului s-au adresat mulțumiri distinselor doamne și invitaților, pentru calitatea reflecției și pentru spiritul de comuniune pe care l-au adus acestei întâlniri, fiind invitați în continuare, în foaierul Centrului Cultural, pentru a descoperi expoziția de vitraliu Glass Nouveau, semnată de artistul Cristian Florin Anghelescu — un spațiu vizual al luminii filtrate, potrivit să prelungească, în limbaj plastic, de data aceasta, tema echilibrului care i-a reunit pe cei prezenți

Aducerea acestei expoziții la Cugir a fost un obiectiv de suflet al Rotary Club Cugir Anima Mundi, născut din dorința de a oferi comunității acces la artă de cel mai înalt nivel.

Constantin PREDESCU