Interviu cu dr. ing. Nicuşor MIHAI, director comercial la CN ROMARM şi administrator special la Fabrica de Arme şi Uzina Mecanică Cugir

– D-le. Nicuşor Mihai, are CN ROMARM o strategie nouă vizând sectorul de apărare?
– Ceea ce gândeşte Romarm privind viitorul acestei companii se încadrează într-un amplu proces de restructurare – reorganizare a întregii industrii de securitate a României. După cum vedeţi a apărut un concept nou, acela de industrie de securitate care pe lângă industria de apărare mai cuprinde şi sectorul energetic, infrastructura critică şi altele. Deci suntem doar o parte într-un ansamblu foarte complex, dar nu suntem de neglijat şi cred (este o opinie personală) că suntem unul dintre elementele de top în cadrul acestei strategii naţionale. Trebuie să remarc încă o dată, că este pentru prima dată când se încearcă creionarea unei asemenea strategii şi când guvernul încearcă să stabilească nişte linii directoare pentru ceea ce urmează în cadrul acestei industrii. În ce priveşte Romarmul, desigur că avem câteva propuneri privind viitorul companiei şi implicit a uzinelor cugirene. Programul Romarm l-am înaintat către Ministerul Economiei unde este analizat şi-l vom corecta dacă este cazul, apoi forma acceptată se va înainta în cadrul Comisiei Interguvernamentale unde va primi forma finală. Ceea ce cred că este important pentru cugireni este că în grupul de experţi au fost cooptaţi specialişti din Uzina Mecanică şi de la Fabrica de Arme care şi-au exprimat poziţiile oficiale pentru care au fost mandataţi, iar propunerile lor alături de cele ale Romarm şi a celorlalti participanţi au fost cuprinse într-un document de lucru aflat acum în dezbatere în cadrul Comisiei Interministeriale. Vreau să precizez că în acest grup de lucru, din care am făcut şi eu parte, s-a ţinut cont de absolut toate iniţiativele venite din partea uzinelor, deci documentul final înaintat a fost acceptat de absolut toţi participanţii. Şi ca să vorbim mai concret programul cuprinde privatizări, regrupări de capacităţi, retehnologizări şi toate măsurile necesare pentru revigorarea industriei. Desigur că un capitol aparte este cel de personal, pentru că lipsa personalului calificat în domeniu este o vulnerabilitate a sistemului alături de îmbătrânirea forţei de muncă. De aceea, voi insista ca să credităm mult mai mult tinerii care vor să rămână în sistem, pentru că deşi există, în Cugir, oameni foarte competenţi avem o mare problemă cu vârsta înaintată a acestora şi sincer nu văd în spatele lor o mână de tineri dornici să continue. Mai există şi unii care îmi spun că cei în vârstă nu vor să îi înveţe nimic pe cei tineri din egoism sau teamă. Sunt opinii pe care trebuie să le analizăm şi să găsim împreună cu specialiştii uzinelor, soluţiile necesare. Ca o informaţie în plus trebuie să ştiţi că programul nu exclude fuziunea celor două entităţi din Cugir dar aceasta după o analiză temeinică a situaţiei economice şi după luarea unor măsuri de ordin fiscal-bugetar.
– Ce perspective de viitor vedeţi în legatură cu asigurarea cu contracte atât pentru Uzina Mecanică cât şi pentru Fabrica de Arme?
– La această dată există încărcarea necesară cu comenzi/contracte astfel încât să nu avem mari emoţii. Totuşi, ca şi orice gospodar trebuie să privim în viitor şi să ne gândim la perspectivele anului 2014. Din păcate se pare că piaţa acestor produse (militare) este într-o cădere destul de mare şi este foarte greu să contractezi, în condiţiile în care oferta comercială primită de la uzine nu este competitivă pe piaţă. Deşi există un marketing destul de agresiv, din partea noastră (Compania Naţională Romarm) nu putem spune că suntem mulţumiţi de modul în care reuşim să penetrăm noi pieţe. Uzinele din Cugir trăiesc cel mai mult din clienţi tradiţionali care încă ne mai păstrează drept furnizori, şi din produse “clasice“, ponderea produselor noi fiind foarte mică. Cosider că încă nu există preocupare pentru utilizarea la maxim a ceea ce există în uzine din punct de vedere tehnologic, pentru că este greu de înţeles să ai o linie modernă de fabricaţie muniţie NATO şi să nu poţi să obţii un preţ de piaţă sau să vinzi marfă de 10 ani pe stoc la preţ de 3 ori mai mare, ca a unui producător de marcă (din UE). Asta ţine şi de conceptul managerial de la nivelul entităţii economice: exista tendinţa unora de a se mulţumi cu puţin şi a nu avea interes pentru viitor, şi sincer nu vreau să jignesc sau să fac reproşuri, este doar o constatare personală, cred că s-a ajuns la un nivel prea mare de blazare de dezinteres mai ales că aşteptăm comenzi, contracte din partea Romarm dar ieşim în întâmpinare doar atunci când ne convine. Desigur o să se reproşeze că sunt costuri mari de producţie dar dacă se iau măsuri se poate. Îmi amintesc de reclama cu “dacă vrei poţi!“, dar la Cugir nu se aplică şi este deranjant pentru mine ca şi cugirean, ca om al oraşului, ca unul care am avut funcţii manageriale la Cugir şi cred că cunosc uzinele, să primesc răspunsuri de tipul “nu ne interesează această comandă”, sau şi mai deranjant să percep atitudinea unora care te învaţă “cum să faci ca să nu faci“. În acest sens o spun răspicat, nu voi fi îngăduitor cu nimeni care nu înţelege că viitorul înseamnă produse noi, competitive ca şi calitate şi preţ şi consider că este necesară o analiză fermă în Consiliile de Administraţie ale celor două fabrici din Cugir a cauzelor care ne “scot de pe piaţă”, dacă aceste cauze sunt reale sau artificial întreţinute. Observaţi că am făcut referiri generale la cele două uzine pentru că, în general se regăsesc aceleaşi probleme dar cu interpretări diferite. Aş aprecia că la UMC este un conservatorism uneori dus la extreme pe când la FAC este vorba uneori de optimism exagerat, aşa că un mix ar fi o soluţie bună, în opinia mea.
– Care mai sunt relaţiile între Uzina Mecanică şi Fabrica de Arme, în contextul în care se vehiculează mai tot timpul că cel mai mare creditor al Fabricii de Arme a fost şi a rămas Uzina Mecanică?
– Pentru mine ca administrator special este o misiune ingrată uneori, de a gestiona nişte situaţii financiare pe care dacă le priveşti sec, aşa ca nişte cifre arată o situaţie dramatică a ambelor unităţi. Dar nu uit niciodată că în spatele cifrelor se ascund oameni mai competenţi sau mai puţin care au avut un rol în acest tablou financiar urât. Cred că în acest moment ambele conduceri au înţeles că numai dialogul poate rezolva problemele dintre cele două unităţi. S-au făcut greşeli mari în trecut, au fost tolerate acte manageriale fără logică sau de-a dreptul periculoase (cum ar fi neplata unor datorii ale FAC către UMC timp de 3 ani). Este incredibil ce s-a întâmplat şi vina, ca să fie clar, nu aparţine actualelor conduceri. De aceea FAC este cel mai mare debitor către UMC cu peste 85% din totalul valoric al debitorilor. Preocuparea diminuării arieratelor este pe primul plan în activitatea mea la cele două uzine, dar trebuie spus că dacă la Uzina Mecanică s-au făcut paşi importanţi, la Fabrica de Arme lucrurile nu înaintează aşa cum mi-aş dori, deşi nu pot spune că nu există interes. Astfel, la Uzina Mecanică s-au diminuat datoriile către bugetul consolidat al statului cu peste 3 milioane de euro şi dacă lucrurile decurg conform planului pe care îl am împreună cu directorul general Romulus Micu, până la sfârşitul anului vom mai diminua datoriile cu peste 1 milion de euro. Cifrele par imense dar nu sunt suficiente, faţă de nivelul datoriilor, de aceea încercăm la nivel guvernamental soluţii de rezolvare a situaţiei şi trebuie să mă credeţi că facem, la nivel de Companie Naţională, eforturi deosebite pentru acest lucru. La nivelul Fabricii de Arme situaţia este mai complicată datorită unor creditori comerciali (firme) care au înaintate acţiuni în justiţie şi la care trebuie să le plătim datoriile, în mod eşalonat, altfel existând pericolul ca aceste firme să introducă acţiuni cu urmări dezastruoase pentru Fabrica de Arme. Cred că actuala conducere poate să rezolve aceste probleme pentru că este o parte a mandatului pe care îl vor primi din partea acţionarului adică a Ministerului Economiei şi a C.N. Romarm. Ca o concluzie cred că relaţiile dintre cele două uzine sunt bazate pe respect reciproc şi pe respectarea legislaţiei în vigoare chiar dacă mai sunt unii filozofi de cârciumă care îşi dau cu părerea. Cred că maturitatea celor doi directori generali îşi va spune cuvântul mai ales că ambele entităţi au consilii de administraţie foarte competente.
– Schimbările petrecute în managementul intern de la Fabrica de Arme le vedeţi ca pe o soluţie care să aducă îmbunătăţiri în activitatea societăţii?
– Orice schimbare este binevenită atunci când se văd rezultate mai bune şi trebuie să spun că rezultatele conducerii FAC sub comanda domnului Trifan s-a îmbunătăţit din punct de vedere financiar – comercial. Deşi mai sunt în conducere şi unii care mai au nevoie de sprijin, neavând încă experienţa necesară, eu am o colaborare bună cu directorul general şi până la urmă dânsul are şi responsabilitatea şi puterea de a duce lucrurile pe făgaşul bun.
Echipa de conducere este tânără, dar are oameni cu experienţă cum ar fi ing. Graţian Duma, ing. Cernea, ing. Mihăilesc care pot să ţină în mână sectoare importante din fabrică. Există însă tendinţa unor “buni sfatuitori” de a promova oameni doar de dragul promovării, şi vă mărturisesc că nu am puterea de a interveni şi nici nu îmi doresc asta. Discut doar cu dl. director general Trifan şi încerc să-l sfătuiesc aşa cum cred eu că este mai bine, nu în calitate de administrator special ci ca unul care cred că cunosc Fabrica de Arme mai bine ca mulţi dintre cei care acum ocupă funcţii de conducere acolo. Echipa managerială o aprobă Consiliul de Administraţie şi tot acesta îşi asumă alături de directorul general rezultatele, deci la rezultate bune nu am ce comenta, dar în măsura în care priorităţile sunt altele decât cele legate strict de domeniul de activitate voi încerca să propun măsuri de eficientizare. Pot spune că există preocupare pentru respectarea termenelor şi a calităţii produselor dar încă sunt mari probleme, pe care conducerea trebuie să le identifice corect şi să ia măsurile necesare. Şi ca să punem punct şi speculaţiilor de orice natură trebuie să se cunoască că există comenzi, există şi restanţe la comenzi, există şi reclamaţii calitative care induc costuri. Ca şi director comercial al Companiei Naţionale ROMARM, vă informez că Romarm şi-a făcut datoria în sensul asigurării încărcării cu contracte la preţurile acceptate de Fabrica de Arme deci nu ar trebui nimic reproşat Romarm-ului. Chestiunile de respectare termene, încadrare în costuri, respectarea cerinţelor de calitate impuse ţin exclusiv de conducerea Fabricii de Arme. Şi încă ceva, exista tendinţa ca să se acopere unele pierderi cauzate de probleme interne ale fabricii prin creşterea preţurilor, lucru acceptabil într-o foarte mică măsură, deci doar în condiţiile în care sunt corect justificate şi după luarea celorlalte măsuri de eficientizare, adică după ce se demonstrează că s-au micşorat toate cheluielile posibile, atunci se poate cere mărire de preţ cu riscul asumat de conducere de a ieşi din preţul pieţei. Dar, astea sunt lucruri binecunoscute de conducerea FAC pentru că ţin de management şi studiile manageriale ale conducerii FAC vor sta la baza deciziilor luate. De aceea, eu sunt încrezător în viitoarele decizii şi cred că dacă este corect manageriată Fabrica de Arme poate avea comenzi/contracte cel puţin până în 2016. Rezultatele finale le vom contabiliza la sfârşitul anului, atunci când vom face o analiză a tuturor conducerilor, dar sunt încrezător că domnul director general Trifan are puterea de a conduce echipa pe care şi-a ales-o, fără a mări cheltuielile, deci prin reducerea acestora, prin implementarea unor măsuri manageriale corecte, care să ducă la flexibilizarea actului managerial şi mai ales prin îngheţarea, dacă nu diminuarea unor funcţii de conducere. De asemenea, nu este un secret, că voi propune chiar testarea celor cu funcţii manageriale pentru clarificarea unor aspecte privind evaluarea de la sfârşitul anului, în conformitate cu legislaţia în vigoare, şi asta este valabil nu doar pentru Fabrica de Arme Cugir.
– Luaţi în calcul, împreună cu conducerile celor două societăţi, asimilarea în fabricaţie de noi produse?
– De la bun început o spun cu tărie că produsele noi sunt viitorul şi chiar supravieţuirea celor două uzine. Şi aici este un plus pentru Uzina Mecanică care a asimilat un produs nou ce este deja pe piaţă. Vă spun sincer că este primul produs nou după ani de zile şi este meritul actualei conduceri a UMC pentru curajul şi iniţiativa executării acestui produs pe care deja l-am promovat la export pe piaţa europeană şi pe o altă piaţa importantă şi este un produs care ţine în viaţă uzina. Şi tot la UMC este în lucru prototipul unui nou produs, proiect dezvoltat în colaborare cu o firmă privată şi iată că parteneriatul stat – privat îşi arată roadele la Uzina Mecanică din Cugir. Eu sper ca mentalitatea învechită şi închistarea în dogmele trecutului să poată fi depăşite la această uzină şi conservatorismul exagerat să lase locul unei viziuni noi, moderne care printr-un management performant poate duce la depăşirea dificultăţilor actuale.
La Fabrica de Arme nu am cunoştiinţă de vreun produs nou, acest lucru fiind un risc asumat de actuala conducere. Din păcate comenzile militare sunt destul de mici pentru acoperirea numărului de personal şi singura soluţie viabilă este continuarea contractelor existente cu clienţii tradiţionali care există şi pot fi continuate până în 2016 cel puţin dacă nu apar probleme majore. Şi când zic probleme majore mă gândesc că orice piaţă ajunge la saturaţie şi dacă clientul vrea alte produse trebuie să i se ofere alte produse. Deocamdată flexibilitatea în producţie este inexistentă, producţia fiind anchilozată în manufacturarea vechiului, dar rezistentului AK în diversele sale forme. Am discutat cu directorul general al FAC şi cred că este în asentimentul meu că dacă nu apar produse noi situaţia nu se poate îmbunătăţi substanţial. Un scenariu de groază ar fi schimbarea legislaţiei în SUA, lucru care s-a întâmplat deja în două state americane care nu mai permit importul de arme tip AK, sau dacă s-ar deschide importurile din China etc. lucru pentru care în acest moment nu suntem pregătiţi. Am însă încredere în domnul Trifan care cred că îşi poate “struni” echipa astfel încât să avem cel puţin un produs nou şi la FAC, cu care să încercăm penetrarea de noi pieţe. În fapt, în viitoarele criterii de performanţă pentru echipele manageriale voi propune includerea unui criteriu cu privire la produse noi testate şi omologate şi de asemenea reducerea cheltuielilor materiale şi cu prestările de servicii, care alături de respectarea termenelor de livrare şi a calităţii produselor vor sta la baza criteriilor comerciale după care vor fi retribuite echipele manageriale.
– Ce aţi dori să le transmiteţi conducerilor celor două societăţi, salariaţilor uzinei şi respectiv cugirenilor?
– Doresc să închei cu optimism, întrucât am sesizat interesul celor doi directori generali dl. Trifan pentru F.A.C. şi dl. Romulus Micu la U.M.C. pentru implementarea unor metode moderne de management şi pentru a rezolva cu celeritate problema păstrării numărului de angajaţi şi chiar majorarea acestora. Toate acestea în contextul în care Cugirul rămâne un pilon important al industriei de apărare din România aşa după cum reiese şi din cele spuse de Secretarul de Stat, dl. Bogdan Badea cu prilejul vizitei efectuate nu de mult la Cugir. Şi mai cred că alături de cei implicaţi politic, senatorul Teodor Atanasiu şi deputatul Dan Simedru, care au fost angajaţi ai U.M.C. şi care cunosc problemele uzinelor mai bine ca unii din cei ce sunt în echipele manageriale, vom reuşi să aplicăm măsurile de reorganizare a industriei de apărare, măsuri foarte necesare pentru Cugir. Şi nu în ultimul rând le mulţumesc cugirenilor pentru comportamentul extraordinar prin care ne-au demonstrat că au înţeles că viitorul uzinelor este viitorul Cugirului şi implicit este viitorul cetăţenilor din Cugir. Eu am încredere în cugireni cred încă o dată că viitorul este în mâinile noastre ale celor din Cugir.
– Domnule Mihai Nicuşor vă mulţumesc pentru interviu şi vă doresc să vi se împlinească aceste importante proiecte!

A consemnat:
Constantin PREDESCU