„Cugireana”, povestea celui mai lung tren de navetiști din Europa care mai circulă doar în…. istorie! Sfârșitul unei povești de peste 100 de ani

Trenul „Cugireana”, care în vremurile bune era considerat cel mai lung tren de persoane din Europa, cu peste 7000 de navetişti abonaţi, a fost tras pe „linia moartă”

Primul tren a intrat în gara Cugir în anul 1906, după finalizarea căii ferate Cugir-Șibot, necesară transportului de materie primă sau produse finite înspre și dinspre Fabricile de Fier de la poalele Drăganei. A fost începutul a peste un secol de transport pe drum de fier, marfă și persoane, spre Cugir. O altă dată… istorică este 17 martie 2015.

O dată istorică deoarece, după toate probabilitățile, reprezintă sfârșitul poveștii. Regiotrans a fost obligată să întrerupă activitatea de transport feroviar de călători de marți, 17 martie 2015 ”până la o dată care va fi comunicată în timp util”. A fost afectat atunci transportul de călători pe rutele Alba Iulia –Zlatna, Alba Iulia – Cugir și Blaj -Târnăveni.

La 1 aprilie a fost reluată circulația pe traseele Alba Iulia – Zlatna și Blaj -Târnăveni. Spre Cugir, transportul pe calea ferată a rămas doar la nivel de speranță. O speranță de mai bine din care, cel puțin Regiotrans-ul, s-a retras categoric: ”Pe termen scurt și mediu, în condițiile proiectului de Hotărare de Guvern pentru aprobarea actului adițional pe anul 2015 la Contractul de servicii publice 2012-2015, încheiat între Regiotrans și Ministerul Transporturilor, va informăm că Regiotrans nu mai circulă începând cu data de 17.03.2015 pe secția Alba Iulia-Cugir și retur, pachetul minim social prevăzut pentru această secție fiind disponibil pentru preluarea de către alți operatori feroviari.

În măsura în care pe termen lung / în viitor vor interveni schimbări pentru Regiotrans în alocarea pachetului minim social pe această secție, vom stabili un mers de tren corespunzător care va fi anunțat pe site-ul www.regiotrans.ro.” a transmis răspuns, către ziarul Unirea, Regiotrans Brașov. Adică, SNCFR-ul își poate poate lua înapoi linia ferată și, dacă o să considere eficient și oportun, o poate ceda altui operator privat.

Cât de oportună mai poate fi o rută care a reușit să strângă doar vreo 30 de abonamente pe lună, și maximum 50-70 de călători pe zi, rămâne de văzut. În plus, lucrările efectuate la linia ferată de mare viteză de pe tronsonul IV Paneuropean, pe porțiunea Alba Iulia – Șibot, a provocat întârzieri mari în transportul de persoane pe calea ferată, spre și dinspre Cugir (în cazul nostru). Un bilet de tren pe această rută a fost de 5,5 lei/bilet pentru adulți și jumătate din preț pentru elevi, în condițiile în care operatorul rutier percepe 7,5 lei/bilet pe aceeași rută și nu acordă reduceri de preț pentru elevi. În fine, viața merge înainte, și poate de multe ori nu în direcția dorită de noi. Ceea ce fost odată ”Cugireana” a intrat în istorie. Acum va intra și traseul ei în istorie. Și chiar este istorie pentru tinerii care s-au născut după 1989. Mulți dintre aceștia, dacă nu chiar toți, nu au nici cea mai vagă idee cum arăta un bilet de tren pe atunci, celebrul cartonaș pe care-l perfora la control ”nașul”.

Moartea ”Cugirenei” Cugireana s-a retras în depoul istoriei la 1 noiembrie 2006, după aproape un secol de existenţă. Primul tren a intrat în gara Cugir în anul 1906. Apogeul transportului CFR de persoane spre Cugir a fost atins în perioada 1986-1989, perioada de glorie a fabricilor de la Cugir. Atunci când trenul avea nu mai puțin de 18 vagoane fiind cel mai probabil, cel mai lung tren de persoane din Europa. Aproape 20 ani au circulat la Cugir simultan şi „Cugireana” şi „Sibiana” (pe ruta Cugir – Sibiu).

Aceste trenuri aduceau muncitorii navetişti la uzina de arme, maşini unelte, maşini electrocasnice etc. Erau atunci 7000 de abonamente CFR pe lună. Este totuși o diferență până la cele 30 de abonamente Regiotrans din 2015, nu? Trenul era arhiplin, în permanență, de muncitorii care erau nevoiţi să stea şi pe holuri sau căţăraţi pe scările de acces. Se juca la greu „filcău” cu semne făcute de coechipieri prin fumul gros de la țigările „Carpaţi”, ”Naționale” sau „Snagov”. Dimineața urcau în trenul spre Cugir și nanele cu șurță curate, venind de pe la Tărtăria, Balomir, Şibot, Vinerea cu legume din grădini, cu pui mici şi mulţi, piscuind în coşărci împletite, cu câte o găină sau miel.

Noutăţile zilei sau ale nopţii ajungeau în Cugir cu trenul și plecau din Cugir, tot pe acolo. Când trenul ajungea în halta Cugir, iar muncitorii se revărsau în valuri, oraşul părea sub asediu. În uzinele de la Cugir munceau 18.000 de oameni, dintre care vreo 7000 erau navetişti, veniţi chiar şi din Blaj, Teiuş, Zlatna, Alba Iulia, Aiud, Ocna Mureş, cu comunele adiacente. Peste toate s-a tras oblonul acum.

Nu se mai aude niciun șuierat, nici un duduit de tren. Ce spune primăria de la capătul liniei? ”Chiar dacă numărul celor care circulă cu trenul este în scădere, considerăm că SNCFR ar trebui să găsească o soluție pentru a exploata în continuare această rută. În caz contrar, linia se va degrada.

E vorba totuși de o cale ferată electrificată, iar lucrurile ar trebui privite în perspectivă, în contextul eficientizării întregului transport feroviar din România” spune primarul orașului Cugir, Adrian Teban. ”În caz contrar, linia se va degrada”, ni se spune de la Primărie. Eu nu cred că s-ar degrada, pentru că nu ar avea timp. Și spun asta din experiența anilor trecuți, când fostului Romtelecom i se dezgropau din pământ cablurile de fibră optică (funcționale) pentru a le fi topită învelitoarea din plastic și a fi vândute la fier vechi. Deci, bucățile acelea de fier buuun, care trage greu la cântarele din depozitele de fier vechi, nu or să stea prea mult timp pe acolo. Și evident, niciun patron de centru de fier vechi nu o să-și dea seama că ceea ce achiziționează e de fapt linie de cale ferată, în bună stare, așa-i?

Ce spun cei care odată au călătorit, fie pe această rută, fie cu acest tren: Petre: Încă un reper al copilăriei mele PIERDUT…. Cezar: Acum 26 de ani… am luat ultimul tren…!!!! George: Trist… îmi amintesc când era plină de oameni “Halta”…. mai ales când plecau în cătănie…

Frumos. Amintiri. Nostalgie. Ilie: Acum 25 de ani eram în trenul care mergea la Alba Iulia… am continuat ce am făcut la Cugir…Revoluția! Cezar: Plecări, sosiri, îmbrățișări, revederi…!!! Anuța: Între orele 14.30 și 15.30 era un furnicar de oameni, la „Furnica” un du-te-vino. Acum, când vin acasă, e ceva pustiu… Camelia: A fost odată ca-n povești…  Sabina: Nu mai vine, gata! Ovidiu: Fost-ai lele când ai fost! Maria: În gara noastră mică… nu mai vine nici un tren… Lore: Da, pe vremuri când veneau navetiști din toate colțurile țări la uzină, erau ticsite și se circula și pe scări. Eheii, au fost și sau dus…” Sfârșit !

Nicoleta IDITA-TOMUȚA