Interviu cu Adrian TEBAN, primarul localităţii 

– Domnule primar, cât de mulţumit sunteţi acum, privind în urmă?
– Există atât mulţumiri, cât şi nemulţumiri, însă consider că în această perioadă oraşul Cugir a cunoscut un progres din toate punctele de vedere. Încă de la început am lucrat planificat, iar ceea ce am programat, am încercat să şi facem. După 10 ani, consider că infrastructura oraşului a cunoscut o reală îmbunătăţire, viaţa cultural-sportivă a fost revitalizată, serviciile sociale au fost dezvoltate, iar confortul locuitorilor a crescut. Însăşi viaţa de zi cu zi a oamenilor din Cugir s-a îmbunătăţit faţă de acum 10 ani. Bineînţeles, nu datorită primarului, ci şi a faptului că locurile de muncă din Cugir, chiar dacă nu sunt îndestulătoare, sunt mai multe decât în urmă cu 10 ani şi acest lucru se datorează faptului că atât la Fabrica de arme, cât şi la Star Trans­miss­ion s-au creat nişte oportunităţi clare pentru oraşul Cugir. Dacă ne îndreptăm atenţia către agenţii economici medii, vedem că şi în această zonă lucrurile au evoluat, iar societăţi precum Nova Modul, Nova Group, Mould, TEA, Bulbucan au cunoscut o dezvoltare reală în cei 10 ani. Cred că toate acestea se reflectă în viaţa comunităţii locale. Evident, mai sunt multe de făcut şi întotdeauna va exista loc de mai bine.
– Făcând un bilanţ al realizărilor din ultimul deceniu, care consideraţi că sunt principalele investiţii cu impact puternic asupra vieţii oamenilor din oraş?
– Au fost realizate investiţii cu impact, iar toate luate în ansamblu au creat un confort mai mare pentru oamenii din Cugir. Sigur, noi am lucrat pe priorităţi şi au avut întâietate zonele cele mai populate, cu număr mare de beneficiari de pe urma investiţiei. Dar avem programate investiţii şi pentru străzile mărginaşe pentru că dorim ca întreg oraşul să se dezvolte în funcţie de necesităţile pe care le are fiecare zonă. Există locuri unde nu am făcut destul sau am făcut prea puţin.
– Totuşi dacă facem o ierarhie, care credeţi că au fost cele mai importante investiţii, cele mai aşteptate de oameni?
– Centrul oraşului este o carte de vizită pentru orice localitate şi cred că am reuşit să dăm un aer modern oraşului, să îl facem mai primitor. O altă investiţie care are impact asupra cetăţeanului este proiectul de amenajare a parcărilor care a reuşit să disciplineze circulaţia prin oraş şi să crească nivelul de confort al locuitorilor. Nu în ultimul rând, reţelele de apă şi canalizare care au reprezentat un pas înainte către o dezvoltare durabilă, fiind clar o necesitate şi o condiţie pentru o comunitate civilizată. Nu putem neglija viaţa culturală şi viaţa sportivă pe care am reuşit să le revitalizăm ca urmare a investiţiilor financiare şi umane. Vă aduceţi aminte că atât Clubul Muncitoresc, cât şi stadionul vechi se aflau în stare avansată de degradare. Le-am preluat de la fabrică în 2007-2008 şi ca urmare a lucrărilor de reabilitare şi modernizare pe care le-am făcut, cele două instituţii au o activitate bogată. Cred că rolul lor este important în educarea spiritului de performanţă în rândul copiilor şi tinerilor din Cugir.
– Au fost lucruri pe care v-aţi fi dorit să le realizaţi în aceşti ani, dar nu aţi reuşit?
– Implicarea mea la nivelul administraţiei locale a fost ca urmare a unei vizite pe care am avut-o la primăria din Wasser­burg – un model de administraţie pentru mine. Am dorit să urmez acest model şi să stabilim o relaţie de parteneriat real între administraţie şi cetăţean, să încurajez implicarea oamenilor în acţiunile demarate de primărie. Continuă însă să existe o anumită mentalitate a muncitorului oraşului Cugir care aşteaptă tot timpul să i se facă. Cei care au trăit în alte vremuri au fost obişnuiţi să le dea cineva un serviciu, o locuinţă, dar pe oamenii tineri ar fi normal să-i vedem mult mai implicaţi. Au fost şi generaţii cu care am colaborat foarte bine şi s-a văzut lucrul acesta, însă mai sunt multe de făcut în Cugir ca să ajungem la o comunitate implicată şi interesată ca lucrurile să iasă bine. Probabil că ştiţi că există o cerinţă şi o recomandare în Cartea primarilor de la Bruxelles cu privire la aducerea deciziei acolo unde este nevoie. De exemplu dacă discuţi despre o problemă la nivelul unui bloc, să decidă oamenii din blocul respectiv, dacă discuţi de o problemă la nivelul oraşului, să hotărască reprezentanţii oraşului. Aceste principii vin din ţări cu experienţă în democraţie care au trecut prin ceea ce trecem noi acum şi s-au dovedit utile şi eficiente.
– Pentru că vorbeaţi despre implicarea tinerilor, aş vrea să vă întreb cât de dificil a fost să vă asumaţi responsabilitatea de a conduce un oraş la cei 32 de ani pe care îi aveaţi în 2004 când aţi devenit primar, cel mai tânăr primar din România?
– Cred că întotdeauna este nevoie de elanul tinereţii. Şi atunci m-am implicat cu gândurile cele mai bune, din dorinţa de a demonstra că şi în oraşul Cugir se poate face ceva. Tinerii ar trebui să aibă mai mult curaj, să fie mai determinaţi şi cu mai multă iniţiativă.
– A fost greu începutul?
– Începutul a fost cel mai simplu pentru că oamenii îşi doreau un primar tânăr, cu un alt elan. Probabil candidatura mea s-a pliat pe o necesitate resimţită de majoritatea cetăţenilor.
– Aveţi principii de la care nu vă abateţi, sau consideraţi că pentru a rezolva problemele trebuie să faci compromisuri?
– În general, politica este arta compromisului. În administraţie trebuie doar să ai capacitatea să te adaptezi la nevoile societăţii care trebuie identificate foarte bine. Aţi văzut şi pe la televizor primari care făceau ştranduri sau alte proiecte futuriste. Eu am mers pe principiul că trebuie identificate şi rezolvate priorităţile. Este ca la o casă: în momentul în care ai apă, curent, toaletă, adică ceea ce este necesar, atunci te poţi gândi şi la o piscină, spre exemplu. Aşa stau lucrurile şi la nivel local: nu putem să facem ştrand atâta timp cât nu toată lumea beneficiază de canalizare. Deci, principiul pe care l-am urmat în administraţie a fost acela de a stabilii priorităţi pe termen scurt, mediu şi lung.
– Care a fost marea dumneavoastră provocare ca primar? Sau care a fost cea mai dificilă problemă pe care a trebuit să o rezolvaţi?
– A fost şi rămâne Spitalul Orăşenesc Cugir. Încă nu am reuşit cât de cât să facem lucrurile să funcţioneze, să meargă pe un făgaş normal, firesc, serios, spre ceea ce îşi doresc oamenii de la o instituţie care trebuie să ofere servicii medicale.
– Dar aţi făcut investiţii importante la spital. Nu credeţi că suntem pe o traiectorie bună în acest sens?
– Zidurile au importanţa lor, dar în spatele acestora există un sistem care trebuie să funcţioneze. Sistemul medical local, ca de altfel şi cel naţional, are o multitudine de probleme. Dacă vorbim de investiţii, atunci pot spune că în viitor condiţiile din unitatea medicală vor fi mult îmbunătăţite. Acum se lucrează la reabilitarea şi modernizarea chirurgiei, după care vom demara lucrările la policlinică, pe baza unui proiect cu fonduri europene. Continuăm totodată să îmbunătăţim dotarea cu aparatură performantă pentru că ne dorim să avem un spital la care să apelăm cu încredere şi siguranţă.
– Ştim că programul unui primar este destul de aglomerat. Cum reuşiţi să menţineţi contactul cu cetăţenii?
– Mi-am format un sistem de lucru care îmi permite să fiu în contact tot timpul cu problemele oamenilor. În fiecare zi de luni şi miercuri mă întâlnesc cu cetăţenii prin programul de audienţe, menţin legături directe cu reprezentanţi din fiecare zonă a localităţii care îmi transmit nemulţumirile generale. Problemele îmi sunt semnalate şi prin consilierii locali şi alte structuri organizatorice.
– Când vă întâlniţi pe stradă cu oamenii, care sunt cele mai frecvente doleanţe care vă sunt adresate?
– De foarte multe ori sunt lucruri minore, care în general se pot rezolva foarte simplu. Nu avem capacitatea de a rezolva toate problemele, dar ne străduim să răspundem tuturor aşteptărilor pe care le au cetăţenii, fie că e vorba de o groapă, un bec, un câine maidanez, lucruri simple pe care oamenii le aşteaptă, dar care le afectează confortul.
– Lipsa locurilor de muncă continuă să fie o problemă în Cugir. Cum v-aţi implicat în această problemă?
– Lipsa locurilor de munca este cea mai importantă problemă, însă şi aici trebuie să nuanţăm discuţia în sensul că mulţi care solicită un loc de muncă nu au nicio calificare, sau au alte calificări decât cele căutate pe piaţa muncii din oraş. Cunosc atât nemulţumirea celor care îşi caută un job, cât şi pe cea a angajatorilor care nu îşi găsesc persoane calificate. Rolul nostru, al administraţiei locale este acela de a echilibra lucrurile. De aceea, pentru cei necalificaţi am pus bazele Şcolii profesionale, iar de curând am demarat un proiect de reformare profesională. Cei care nu şi-au terminat studiile trebuie încurajaţi să o facă, iar noi le oferim posibilităţi să se califice în acele domenii pentru care există cerere.
– Sunteţi la mijlocul celui de al treilea mandat. Care sunt investiţiile pe care doriţi să le faceţi în perioada următoare?
– Dacă este după dorinţă, atunci sunt foarte multe investiţii şi ele sunt deja cuprinse în strategia de dezvoltare pe care am terminat-o pentru 2016-2020. Dar, de la dorinţă trebuie să trecem la putinţă şi să vedem exact ceea ce putem realiza din toate aceste proiecte pe care le avem. Cred că dezvoltarea zonei montane este un obiectiv important pentru noi, care poate fi atins în următoarea perioadă. De asemenea, un proiect la care am ţinut şi ţin, este dezvoltarea învăţământului profesional, în legătură directă cu extinderea parcului industrial. Dorim să continuăm modernizarea străzilor, să realizăm o centură ocolitoare a localităţii Vinerea şi un acces la autostradă.
– Vorbim de proiecte pentru perioada 2016-2020. Veţi mai candida în 2016?
– Nu mi-am făcut un scop în sine din a candida. Voi analiza în 2016 dacă există condiţiile necesare pentru a mai cere un mandat de la cugireni.
– Vă mulţumesc şi vă doresc succes!

Nicoleta IDITA-TOMUŢA