Cugireni
Cugireanul Sorin George Pădurean a replicat Coloana Infinitului în… Australia!
Un artizan al sudurii în inox, cugireanul are o invenţie patentată în Grecia şi Australia pentru malaxoarele de măsline – George Pădurean a fost, în 1997, primul român care a reuşit să emigreze din Grecia în Australia – Acum el lucrează pentru departamentul australian de ştiinţă şi tehnologie.
George Sorin Pădurean s-a născut în 25 noiembrie 1965 în comuna Cioara/Sat Tartaria/Raionul Hunedoara. “După cum scrie pe certificatul meu de naştere”, spune zâmbind George. “Părinţii mei, oameni simpli de la ţară. După ce părinţii s-au mutat la Cugir, am dobândit prieteni cu care am crescut de mic şi cu care întreţin legătura şi în zi de azi: Pienar Neluţu, Tudor Dan. Am urmat Liceul Industrial nr. 1- clasa de Mecanică. În liceu ne-am creat un grup de prieteni “Grupul celor Şase VI” Leeb Gabriel, Mircea Filimon, Pădurean Sorin Gică, Surdu Constantin (Ionică), Besoiu Daniel, Delamarian Sorin (decedat în urmă cu un an). Cu majoritatea mai întreţin legătura, pe internet, care pe unde mai sunt: Canada, USA, România”.
Gică de la Sculărie
Înainte de 1989, meseriaşii care lucrau în uzinele de la Cugir erau celebri în toată ţara.Experienţa şi precizia cu care munceau i-a făcut celebri nu numai pentru maşinile de spălat, maşinile de cusut, subansamblele pentru industrie sau armamentul de luptă sau vânătoare ci şi pentru “fuşeraiele” create din materiale refolosibile, specifice procesului tehnologic din UMC. Celebrele cuţite de vânătoare, bricege multifuncţionale, pixuri, farfurii, toporişti, maşini de făcut cârnaţi sau tăiţei. Se zvonea pe vremea lui Ceauşescu că meşterii de la Cugir puteau să facă chiar şi o maşină Dacia, integral, din strung, dacă primeau comanda!
“Se pare că am fost norocos într-un fel special: prima mea muncă a fost strungar la Secţia Sculărie I, fabrica de jos. Cât despre “fuşeraiele” făcute la Cugir… consider că acestea au fost un punct culminat pentru mine, atât în viaţă cât şi în partea artistică. Am şi în zi de azi carneţelul meu de pe vremea când lucram la Sculărie cu detaliile tehnice (cote şi desene) pentru pixuri şi mai ales matriţa pe care am produs-o pentru farfuriile adânci din inox. Eram singurul care făceam farfurii adânci de inox. Colegul meu de schimb făcea farfurii plate. De asemenea îmi aduc aminte primele încercări de a tăia tamburii din bronz pentru maşinile de tăiţei cu un prieten foarte bun – Radu Mircea. Împreună cu prietenul meu Dan Tudor scosesem un prototip de acceleraţie rapidă pe bază de cremalieră pentru motociclete – în zi de azi nu am văzut aşa ceva la nimeni! Sudura a fost o meserie despre care mi-am imaginat că nu voi fi niciodată capabil să o practic. Dar o fac!
Australia – un vis împlinit la capătul Coloanei Infinitului!Lui Gică Pădurean i-a luat ani buni să ajungă în Australia. În 1992 a reuşit să emigreze în Italia – Torino pentru câteva luni. Cu banii făcuţi acolo a reuşit să emigreze în Grecia – Atena. “Grecia m-a ţinut pentru 5 ani cu dorinţa mea de a emigra în Australia. Ambasada canadiană, din nefericire fusese închisă pentru orice emigrări şi ambasada australiană a fost deschisă, nu departe de cea canadiană. După 5 ani de aplicaţii pentru emigrare, mi s-a spus la Atena că eu am fost primul român care a reuşit să emigreze din Atena în Australia în ultimii 15 ani” spune Gică Sorin Pădurean.
Cei cinci ani au fost trăiţi intens în Grecia de Sorin George Pădurean. “Am învăţat să sudez pe inox folosind TIG-ul (WIG în româneşte) şi m-am îndrăgostit total de inox. Cunoştinţele mele în domeniul construcţiei maşinilor pentru extracţia uleiului de măsline s-au extins şi îmi făcusem un nume în Pireu. În zi de azi deţin un Patent-Inovaţie certificat şi aici în Australia pentru malaxoarele construite în Grecia. Datorită meşterilor greci, pasiunea mea pentru sudura inoxului a ajuns la punctul culminant. Am reuşit să mă specializez în tehnologia modernă de sudură finlandeză şi să dobândesc dexteritate în folosirea aparatelor de sudură finlandeze -Kemppi.
Artă din inox – o pasiune care motivează destinul cugireanului George Pădurean
“Ce m-a ţinut în viaţă, ca să-ţi spun mai concret, a fost pasiunea mea pentru sudură şi ideile care-mi vin în valuri uriaşe. Constantin Brâncuşi a fost şi este inspiraţia mea personală. Coloana Infinitului este opera lui Brâncuşi care mă instigă mereu. Sunt norocos: viaţa îmi este marcată total de ultimul job dobândit, în departamentul guvernamental australian de ştiinţă şi tehnologie. Australia este o ţară care mi-a deschis orizonturi noi pe toate planurile. Viaţa m-a schimbat şi s-a schimbat, dar singurul lucru care m-a ţinut mereu pe linia de plutire a fost şi este meseria şi pasiunea mea pentru sudura inoxului, pasiunea mea pentru artistul nostru român: Maestrul Constantin Brâncuşi. Brâncuşi văzut cu ochiul unui om simplu, cu ochiul unui nou născut. Simt în mine pasiune şi dorinţa de a descoperi geometria şi secretul Coloanei Infinitului.
Despre România, cu dor şi dragoste….
“Aici în Canberra nu sunt, din nefericire, prea mulţi români. M-am ataşat foarte mult de un român cu un caracter extraordinar, prietenul meu care a decedat de cancer cu 2 ani în urmă, fostul şofer al Ambasadei Române din Canberra – Mihai Cristea. Viaţa este grea oriunde aş fi dar în inima mea România are un loc special iar gândurile îmi fug mereu către locurile, natura, prietenii şi cultura noastră românească. Dorinţa de a reveni în România există şi o resimt în corpul şi inima mea în fiecare dimineaţa când mă trezesc, dar de la a zice până la a face este drum lung, foarte lung…. Sunt însă cu voi “cujerenii” în fiecare zi pe Facebook. Vă salut pe toţi, cu respect şi dragoste!”.
Nicoleta IDITA-TOMUŢA
Sursă: ziarul Unirea
Cugireni
„Bujor cu Dor”, afacerea unor tineri din Cugir care a înflorit din dorul unei tinere pentru bunica ei
Într-un colț liniștit din apropierea intrării în orașul Cugir, cunoscut de localnici sub numele de „Țara Vântului”, pe un teren moștenit din familie, Svetlana Toma și Remus Prața au ales să dea viață unei idei care miroase a primăvară, muncă și amintiri din copilărie.

În urmă cu trei ani, cei doi au pus bazele unei plantații de bujori, transformată astăzi într-o mică afacere de familie, crescută cu răbdare și multă pasiune. Atât Svetlana cât și Remus lucrează în cadrul unei companii locale și, deși au job-uri stabile și solicitante, timpul liber și-l petrec aproape integral printre flori.
Totul a pornit când tânăra familie a hotărât să facă ceva cu o grădină moștenită de la familia lui Remus, dar și din dorul Svetlanei după bunica ei, o mare iubitoare de flori, care avea mereu bujori în grădină. Parfumul lor puternic și frumusețea aparte, au rămas întipărite în memoria nepoatei și s-au transformat într-un proiect de suflet.
„Primele plante le-am pus în 2023, iar bunica mea a decedat în noiembrie. Ea era mare iubitoare de flori. I-am zis «Bujor cu Dor» pentru ea, pentru dorul pe care îl simt de când nu mai este printre noi. Ea nu a mai apucat să îi vadă înfloriți, iar primele flori pe care le-am recoltat, în primul an, i le-am dus ei la mormânt. De atunci, primii care înfloresc și ultimii care înfloresc îi duc ei”, povestește femeia.

Când au avut ocazia să folosească terenul moștenit de Remus, cei doi au decis să încerce ceva diferit. Fără experiență în cultivarea bujorilor, au început să se documenteze singuri despre soiuri, plantare și întreținere.
„Lucrurile tehnice se învață, dar trebuie să îți placă să muncești și să îți placă florile. Noi am fost învățați de mici să muncim, așa că vine natural”, spune Svetlana.
Astăzi, pe terenul lor cresc peste 1.000 de plante din nouă soiuri diferite de bujori, toate parfumate. În toamnă, familia intenționează să planteze și soiuri noi, iar obiectivul este ca plantația să ajungă la 1.600 – 1.800 de plante.
„Se pare că le place pământul negru, îngrășat natural. Noi nu stropim plantele cu nimic și nu folosim azot sau îngrășăminte chimice”, explică cei doi.
Munca într-o plantație de bujori este însă una extrem de migăloasă. Florile trebuie îngrijite permanent, iar buruienile eliminate pentru ca rădăcinile să se dezvolte corect.
„Bujorii trebuie și săpați. Acum ne-am specializat și săpăm mecanizat. Trebuie foarte mare grijă să nu rănim planta. Dacă chemăm un om care nu știe, în 10 minute nu mai avem nimic. Din fiecare muguraș iese o plantă, iar dacă sunt tăiați, nu mai fac floare”, explică proprietarii.
De când au început această activitate, programul lor s-a schimbat complet: „Dormim mai puțin și lucrăm mai mult. Este foarte greu să găsești oameni care să ajute. Avem câțiva prieteni care vin destul de des, dar ne bazăm și pe ajutorul mamelor noastre Corina și Mioara. Iar faptul că Remus lucrează pe schimburi ne ajută mult. Ce nu pot face eu dimineața face el, iar după ce termin lucrul, după ora 16.30, sunt deja la flori”, mai spune Svetlana.
Investiția într-o astfel de cultură nu este deloc mică. Un bulb costă între 50 și 100 de lei, în funcție de soi, iar anumite varietăți pot ajunge chiar și la 500 de lei rădăcina.
În sezonul 2026, familia a recoltat deja peste 1.000 de fire de bujori, iar florile continuă să înflorească. Bujorii sunt vânduți atât „la fir”, direct către clienți, cât și către florăriile din zonă.
„Piața de desfacere este dificilă la început. Trebuie să fii vizibil, lumea să știe ce faci și să înțeleagă ce înseamnă un bujor de cultură. Noi avem atestat de producător pe bujor, iar în județul Alba nu mai există o plantație exclusiv de bujor”, spun cei doi.

Promovarea se face în special prin rețelele de socializare, unde tot mai mulți oameni descoperă plantația „Bujor cu Dor”.
„Mergem mult pe local. Mulți ne văd pe Facebook și Instagram și ne sună direct. Sunt persoane care vin doar să vadă florile. Dar cele mai multe comenzi merg către florării și către clienții direcți”, explică familia.
Deși recunosc faptul că este o activitate solicitantă, cei doi spun că nu ar putea renunța la ea.
„Nu este ceva ușor și nici pentru cineva căruia nu îi place pământul sau florile. Dar dacă îți place să muncești, satisfacția este foarte mare. Mie nu mi se pare greu să vin să sap câteva rânduri de bujori, chiar dacă avem job-uri zilnice”, spune Svetlana.
Pentru familia din Cugir, plantația de bujori nu înseamnă doar o sursă suplimentară de venit, ci și o legătură între generații, între amintirile păstrate despre bunici și dorința de a construi ceva durabil cu propriile mâini.
Cugireni
Răzvan Borza, cercetător ștințific originar din Cugir, implicat în descoperirea complexului proteic Zincore
Răzvan Borza, originar din Cugir, în prezent cercetător ștințific la Netherlands Cancer Institute din Amsterdam, a fost co-autor al unui studiu publicat în luna iulie 2025, în prestigioasa revistă Science, despre descoperirea complexului proteic „Zincore”, un mecanism molecular nou, implicat în reglarea activării genelor.

Născut în orașul Cugir, unde tatăl său locuiește și în prezent, Răzvan Borza a urmat clasele primare ala Școlii Gimnaziale nr. 3 din Cugir iar mai apoi a aplecat în Spania. În prezent, acesta activează în domeniul cercetării științifice în cadrul Netherlands Cancer Institute din Amsterdam.
„În iulie 2025 am fost co-autor al unui articol publicat în revista Science, una dintre cele mai prestigioase reviste științifice din lume. Studiul prezintă descoperirea complexului proteic Zincore, un mecanism molecular complet nou, implicat în reglarea activării genelor și în dezvoltarea umană. Când acest mecanism nu funcționează corect, se asociază cu sindroame de dezvoltare la oameni”, ne-a declarat Adrian Borza.
În studiul publicat în revista Science, Răzvan Borza și echipa din care face parte au prezentat descoperirea complexului proteic Zincore, descris ca un mecanism molecular complet nou și încă puțin cunoscut, care controlează ce gene sunt activate și în ce moment. Potrivit cercetării, dereglarea acestui mecanism este asociată cu apariția unor sindroame de dezvoltare la oameni.

„Contribuția mea a fost să obțin primele imagini tridimensionale ale acestui complex prin cryo-EM, o tehnică care permite „fotografierea” proteinelor la scară atomică”, a explicat Răzvan Borza pentru ziarulunirea.ro.
În ce constă studiul „Zincore, an atypical coregulator, binds zinc finger transcription factors to control gene expression”

Expresia genelor este controlată de factorii de transcripție (TF), proteine care se leagă de ADN pentru a iniția transcripția. De regulă, factorii de transcripție au domenii distincte de legare de ADN și domenii efectoare.
Totuși, mulți factori de transcripție cu degete de zinc (ZNF), cea mai mare familie de factori de transcripție, se abat de la acest model. Bianchi și colaboratorii au descoperit Zincore, un complex format din două proteine, care se leagă de ZNF-uri și activează genele esențiale pentru dezvoltare. Zincore interacționează cu domeniile degete de zinc ale factorului de transcripție ZFP91, fixându-l pe ADN. Această descoperire evidențiază un mecanism de activare genetică nerecunoscut până acum și introduce un coregulator care ajustează fin programele de transcripție, se arată în rezumatul articolului la care a participat și Răzvan Borza.
-
Mondenacum 11 luniMesaje de Sfânta Maria 2025. URĂRI, FELICITĂRI și SMS-uri care pot fi trimise persoanelor care își serbează onomastica | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 3 luniCând pică Paștele ortodox și cel catolic 2027, dar și în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Cugireniacum 9 luniFoarfeca, visul și scena: Drumul unui frizer din Cugir spre succesul internațional
-
Actualitateacum 9 luniMedicul cugirean Terezia Mureșan-Samoilescu a primit, la Berlin, premiul pentru studiul legat de modalitățile actuale de tratament ale plăgilor greu vindecabile
-
Actualitateacum 4 luniMesaje de Florii 2026. SMS-uri, urări și felicitări care pot fi transmise persoanelor care îşi sărbătoresc onomastica | cugirinfo.ro
-
Actualitateacum 8 luniStar Transmission a donat Cugirului o ambulanță complet echipată, destinată urgențelor sociale din oraș
-
Actualitateacum 8 luniMedic urolog nou, la Spitalul orășenesc Cugir
-
Mondenacum 3 luniMESAJE de PASTELE ORTODOX 2026. URARI și FELICITARI frumoase de Învierea Domnului | cugirinfo.ro