De peste 30 de ani, PNL și PSD își bat joc de angajații celor două fabrici de armament din Cugir. Oamenii au ajuns la capătul răbdărilor și i-am văzut, vineri, în stradă pentru a-și cere drepturile.

Nu vor salarii de mii de euro, ca ale șefilor înșurubați politic, ci vor salarii care măcar să le asigure posibilitatea unui trai decent. Au ajuns să fie tratați ca niște sclavi de niște politicieni interesați doar să își umple buzunarele și să își hrănească toată camarila.

1500 de lei este suma pe care o duce acasă, la familie, un angajat de la Fabrica de Arme, în contextul în care lucrează în condiții periculoase, care oricând i-ar putea pune viața în pericol. Condițiile sunt inumane și departe de cum ar trebui să arate o unitate de producție strategică dintr-un stat european și membru NATO. Secțiile au ajuns relicve ale ceea ce erau în perioada comunistă, șobolanii mișună prin toaletele turcești, iar protecția muncii e făcută să dea bine pe hârtie.

Lipsa viziunii și strategiei, managementul fără performanță, deciziile politice haotice și firmele căpușe care le sug resursele nu le oferă companiilor de stat nicio perspectivă în economia concurențială. Angajații sunt tot mai puțini și sunt majoritatea persoane în pragul pensionării, deoarece tinerii fug de coșmarul celor două vechi fabrici comuniste.

Cum putem face performanță când în posturi cheie din companiile de stat sunt promovați, de ani de zile, lipitorii de afișe și yesmenii politici? Fiecare partid, care s-a perindat la putere, și-a folosit companiile de stat ca sinecuri pentru camarila de partid. Apoi avem căpușele care sufocă companiile de stat. Firmele căpușe, bine înșurubate în zona politică, sug fondurile publice care ar trebui să ajungă în retehnologizarea și dezvoltarea companiilor din industria de apărare.

Colegul meu, fostul ministru al Economiei, Claudiu Năsui, a încercat reformarea companiilor din industria de apărare. A supărat atunci găștile de abonați la banul public. I-a cuprins disperarea când Claudiu Năsui și ceilalți miniștri USR PLUS au decis să închidă robinetele prin care se scurg în buzunarele acestor băieți deștepți banii publici. Acum, ei huzuresc din nou, pentru că PSD și PNL și-au dat mâna pentru a continua JEFUIREA companiilor de stat.

Până când mai acceptăm hoția aceasta continuă, garantată de politică? Până când acești oameni, care încă mai lucrează în cele două fabrici de la Cugir, vor mai fi bătaia de joc a celor care și-ar vinde și mama pentru o sinecură politică?

Dacă în 1989, Uzina Mecanică avea peste 18.000 angajați, în prezent, cele două fabrici desprinse din aceasta au împreună mai puțin de 2000 de angajați. UM Cugir este exemplul clasic al modului în care au decăzut companiile românești în lipsa unei strategii coerente pentru industria din România.

Uzina Mecanică Cugir și toate companiile din industria de apărare pot avea viitor, însă au nevoie de o strategie clară de dezvoltare și de un management performant și inovativ. De asemenea, la fel ca toate companiile din industria românească de armament, UM Cugir trebuie să devină competitivă pe piață prin tehnologizare, diversificarea produselor și includerea unor produse noi în portofoliu. În tot acest proces, salariile oamenilor trebuie să fie prioritare, astfel încât companiile să poată atrage forță de muncă tânără.

Beniamin Todosiu
Deputat USR de Alba

 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS