Rămâi conectat

Economie

Asociaţiile Parcurilor Industriale din România şi Ungaria şi-au dat mâna în două proiecte europene, în Regiunea Dunării

Redacția Cugirinfo.ro

Publicat

în

munteanInterviu cu dr. ing. Emil Nicolae MUNTEAN, director general al Asociaţiei Parcurilor  Industriale, Tehnologice, Ştiințifice și a Incubatoarelor de Afaceri din România.

La Băile Felix din Oradea a avut loc recent o reuniune de lucru la care a luat parte o delegație a Asociației Parcurilor Industriale, Tehnologice, Științifice și a Incubatoarelor de Afaceri din România (A.P.I.T.S.I.A.R) condusă de directorul general al asociației, dr. ing. Emil Nicolae Muntean și reprezentanți ai Uniunii Parcurilor Industriale din Ungaria (U.P.I.U.), în frunte cu președintele uniunii, Norbert Morucz. Scopul întâlnirii a fost dezvoltarea unor relații de interes comun menite să conducă la găsirea de soluții complexe de relaționare în vederea derulării de proiecte pe Strategia Dunării. Uniunea Parcurilor din Ungaria, cu o istorie de 21 de ani, a jucat un rol important pentru aproximativ 200 de parcuri industriale din țara vecină, pe care le reprezintă, precum și pentru agenții economici din parcuri. Are un rol important în elaborarea legislației pentru funcționarea parcurilor industriale, uniunea maghiară sprijinind aceste societăți prin generarea de proiecte de cercetare, asigură consiliere în finanțarea unor proiecte și își asumă un rol important în generarea proiectelor transfrontaliere. La rândul său, A.P.I.T.S.I.A.R s-a prezentat ca o asociație care anul acesta a aniversat 10 ani de existență și, chiar dacă numărul de parcuri industriale din România este mai mic, câteva s-au dezvoltat bine și s-au creat aproximativ 80.000 locuri de muncă.

S-au dezvoltat afaceri tradiționale din zona Transilvaniei, industria constructoare de mașini, electrice, electronice, IT etc. Parcurile industriale nu sunt concurente între ele, menirea lor este de a găsi soluții de dezvoltare atât pe plan național cât și pe plan internațional. Prezent la evenimentul de la Oradea, dr. ing. Emil Nicolae Muntean a acceptat să acorde în exclusivitate un interviu ziarului Unirea. – Domnule director general, care a fost agenda întâlnirii pe care aţi avut-o recent cu omologul dumneavoastră din Ungaria? – A fost o manifestare importantă desfășurată în scopul dezvoltării unor relații de interes comun referitoare la poziția Uniunii Europene vis a vis de situația parcurilor industriale din Europa, în perspectiva dezvoltării unui nou concept în perioada următoare respectiv parcurile agroindustriale. Partenerul maghiar ne-a făcut invitația propunând ca și APITSIAR să se alăture parcurilor industriale din Ungaria, Austria, Germania și Ucraina pentru a le fi parteneri în două mari proiecte și anume: „Dezvoltarea Ariilor (Zonelor) Agroindustriale”, proiect care se concentrează pe dezvoltarea zonelor agroindustriale din Regiunea Dunării, în special pe sprijinul schimburilor de cunoștințe și transferurile tehnologice în regiunea de frontieră și „Soluții Industriale cu Emisii Zero – ZEIS”, în Regiunea Dunării. Trebuie să precizez că toată ţara noastră este parte a Regiunii Dunării. – La ce face referire primul proiect, care vizează dezvoltarea zonelor agroindustriale din Regiunea Dunării? – S-a pornit de la faptul că fiecare țară parteneră are tradiție agricolă unică, care necesită un tratament special în comun în scopul de a elabora cooperarea între regiuni. Proiectul are 4 obiective principale, care sunt în relevanță cu punerea în aplicare a obiectivelor stabilite în Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării: utilizarea/ implementarea de tehnologii noi ino­vatoare în agroindustrie, eliminarea restricțiilor transfrontaliere, dezvoltarea de programe educaționale și de comercializare, stabilirea unei cooperări disciplinare. În scopul influențării stării existente, Uniunea Parcurilor Industriale Științifice Inovatoare și Tehnologice din Ungaria inițiază un proiect care va activa interesul fermierilor locali respectiv implicarea acestora în activități folosind metodele actuale agricole internaționale și activități de cercetare și dezvoltare. Totodată, proiectul are 5 etape de dezvoltare și anume: determinarea focalizării geografice și a sectoarelor agricole, identificarea principalelor grupuri țintă (furnizori, producători mici/locali, parcuri industriale), networking și comunicare între participanți, grupurile țintă și beneficiari, realizarea unei platforme transparente online, înființarea unor parcuri industriale în țările participante. Durata proiectului este 1.02.2016 – 1.04.2018, iar valoarea acestuia este de 1.200.000 de euro. – Ce presupune celălalt proiect despre care aminteați? – Acesta face referire la Soluții Industriale cu Emisii Zero, cunoscut și sub numele de „Zero Emision Industrial Solution – ZEIS”. Proiectul se concentrează pe dezvoltarea sistemelor energetice bazate pe resurse eficiente, inovatoare, ecologice, sisteme de transport cu emisii zero și ino­vația tehnologică ce poate fi în industria de mobilitate în Regiunea Dunării. S-a pornit și aici de la ideea că fiecare țară parteneră are tradiție industrială și tehnologică în aceste domenii, care necesită un tratament special în comun, în scopul de a elabora cooperarea între regiuni. Și acest proiect are 4 obiective principale, care sunt în relevanță cu punerea în aplicare a obiectivelor stabilite în planul de acțiune: Inovare industrială și de cercetare bazate pe tehnologii ecologice, colaborări tehnologice și interdisciplinare, programe educaționale, managementul investițiilor, proiecte locale și transfrontaliere de cercetare și dezvoltare. În scopul influențării/schimbării stării existente, Uniunea Parcurilor Industriale din Ungaria inițiază un proiect pilot care va activa interesul centrelor logistice și al parcurilor industriale și tehnologice, precum și aportul acestora la elaborarea de metode industriale curente internaționale ecologice și cu emisii zero, prin proceduri și de cercetare și dezvoltare. Printre obiectivele proiectului se află și înființarea unei cooperări multilaterale transfrontaliere între Ungaria, Germania, Austria, Ucraina și România, care va fi platforma de coordonare pentru schimbul de cunoștințe. În ceea ce privește proiectul ZEIS și el are la rândul său 4 etape de dezvoltare: lDeterminarea focalizării geografice și sectoarelor de dezvoltare industrială ale ZEIS (primii participanți sunt Ungaria, Germania și Austria), lIdentificarea principalelor grupuri țintă ale ZEIS (centre logistice, parcuri industriale, mici producători, furnizori, întreprinderile mari și multinaționale, centre tehnologice și de cercetare), lNetworking și comunicare între participanți, grupurile țintă și beneficiari, lÎnființarea de centre și parcuri industriale ecologice cu emisii zero, în țările participante. La fel ca și primul, proiectul se derulează în perioada 1.02. 2016 – 1.04.2018, iar bugetul total este de 1.500.000 de euro – După cum ne-ați relatat veți fi parteneri în aceste două proiecte. Care sunt pașii care trebuie făcuți în vederea realizării acestei asocieri? – Documentele privind asocierea au fost semnate de președinții celor două asociații. Depunerea acestor acte la Bruxelles s-a făcut prin grija colegilor maghiari care au punctaj maxim pentru o primă finanțare. Din partea Uniunii Parcurilor Industriale din Ungaria a semnat domnul Norbert Morucz, iar eu am semnat din partea Asociației Parcurilor Industriale Tehnologice Științifice și Incubatoarele de Afaceri din România. – Domnule Muntean, vă felicit pentru ceea ce ați realizat și vă doresc mult succes!

Constantin PREDESCU


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Economie

De la Albalux la tăcere: ascensiunea și declinul industriei civile din orașul Cugir

Cugir INFO

Publicat

în

Istoria Uzinei Mecanice Cugir reprezintă una dintre cele mai fascinante pagini ale industrializării României. Dincolo de renumele său în producția de armament, Cugirul a fost, timp de decenii, un adevărat gigant al industriei civile, generând mărci care au intrat în casele a milioane de români și au ajuns pe piețe din întreaga lume.

Uzinele din Cugir constituie unul dintre cele mai interesante exemple de „economie cu dublă utilizare” din perioada comunistă, când viața întregului oraș era strâns legată de ritmul fabricii. În anii postbelici, localitatea a beneficiat de investiții masive, iar pe lângă rolul strategic militar, uzina a dezvoltat o componentă civilă extrem de puternică (cunoscută ca Sectoarele Civile).

• Epoca de aur a electrocasnicelor de la Cugir

Cugirul a devenit sinonim cu fiabilitatea și durabilitatea. Printre cele mai cunoscute produse fabricate aici s-au numărat mașinile de cusut Casnica, Ileana și Veronica, precum și mașinile de spălat Albalux și Albalux Automatic.

Producția a început în anii ’50, inspirată inițial din modele germane. Mașinile de cusut Ileana și Casnica au devenit prezențe obișnuite în gospodăriile românilor, fiind apreciate pentru robustețea lor, realizată din componente metalice prelucrate la standarde de înaltă precizie.

În timp ce în locuințele românilor ajungeau mașinile de spălat și de cusut produse la Cugir, în spatele acelorași porți se fabricau arme, muniții și tehnică militară destinată atât armatei române, cât și exportului.

Dualitatea fabricii

Uzina Mecanică Cugir era organizată în două componente distincte: sectorul civil și sectorul militar, acesta din urmă fiind înconjurat de un strict regim de secretizare.

 

Brandul Albalux a devenit sinonim cu mașina de spălat în România. De la modelele simple, cu pulsator, până la Albalux Automatic, considerată un produs de vârf pentru piața internă, aceste electrocasnice au contribuit la creșterea confortului în milioane de locuințe. Unele modele erau atât de căutate încât se cumpărau pe bază de liste de așteptare care durau luni sau chiar ani.

În paralel, Cugirul s-a afirmat ca un important centru de producție pentru mașini-unelte de înaltă precizie, fabricând freze, rectificatoare și centre de prelucrare exportate în peste 50 de țări. De asemenea, uzina producea fuse textile pentru fabricile de filatură din toată țara și din blocul estic și lanțuri de precizie utilizate la biciclete, motociclete și în diverse aplicații industriale.

Dezvoltarea Cugirului s-a bazat nu doar pe investiții, ci și pe resursa umană. În uzină au fost atrași ingineri și proiectanți de elită, absolvenți de top ai facultăților de Politehnică din Timișoara, Cluj și București. Acești specialiști au adaptat tehnologii vestice și au brevetat inovații proprii pentru a îmbunătăți performanțele mașinilor-unelte și ale electrocasnicelor.

Orașul Cugir devenise un magnet demografic, școala profesională și liceul industrial din localitate pregăteau generații de strungari, frezori și matrițeri de elită, a căror precizie era recunoscută la nivel național. Factorul uman a jucat un rol iportant. La apogeul producției (anii ’70 – ’80), Uzina din Cugir număra între 18.000 și 22.000 de angajați. Pentru un oraș care astăzi are o populație totală similară, asta însemna că absolut fiecare familie avea cel puțin un membru (dacă nu chiar toți) care lucra „la Uzină”. Deși salariile erau peste media națională (datorită sporurilor de toxicitate și de confidențialitate de la sectorul militar), munca se desfășura în trei schimburi, într-un ritm infernal dictat de „depășirea planului”.

• Ce ascundea, de fapt, producția civilă?

În analiza istorică a Cugirului, existența sectorului civil a avut și o pronunțată componentă strategică și de secretomanie, camuflarea industriei de armament.

Uzina de la Cugir era în primul rând o fabrică de armament și muniție (un sector de importanță strategică deosebită, aflat sub umbrela secretului militar). Producția de mașini de spălat, mașini de cusut și fuse textile servea drept „acoperire” perfectă în statisticile oficiale și în ochii observatorilor externi pentru a masca volumul uriaș de tehnică militară produsă acolo.

Exista o strategie și în ceea ce privește păstrarea forței de muncă în caz de mobilizare. Astfel, în eventualitatea unui conflict, liniile de producție civilă și muncitorii calificați puteau fi reconvertiți aproape instantaneu pentru producția de război.

Regimul folosea Albalux ca dovadă a succesului industrializării socialiste și a grijii pentru ridicarea nivelului de trai al cetățenilor, abătând atenția de la militarizarea excesivă a economiei. Dar s-a asistat cu stupoare la decăderea și dispariția sectorului civil, a acestui gigant după anul 1990, fenomen ce s-a produs din cauza unei „furtuni perfecte” de factori economici și politici:

După căderea regimului, piața românească a fost inundată de electrocasnice vestice sau asiatice (Whirlpool, Philips, Indesit), mult mai moderne, cu design atractiv și consum redus de energie. Albalux, deși robustă, era depășită tehnologic și estetic. Prăbușirea blocului comunist a dus la dizolvarea contractelor sigure de export pentru mașini-unelte și componente industriale.

Managementul defectuos și lipsa privatizării de succes a condus la lipsa unor investiții majore pentru retehnologizare, iar managementul politizat din anii ’90 și fragmentarea uzinei în mai multe societăți au sufocat competitivitatea fabricii. De asemenea, costurile mari de producție și Infrastructura mamut a uzinei genera cheltuieli uriașe de întreținere, transformând producția civilă într-una neprofitabilă în condițiile economiei de piață libere.

Așa s-a întâmplat că, tranziția de la un oraș care vibra în ritmul schimburilor din uzină, restructurările masive din anii ’90 și 2000 au avut un puternic impact asupra gigantului industrial de la poalele Drăganei.

 

Constantin PREDESCU


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Economie

Ioan Neagu, președintele Sindicatului „Apărarea”, după ce contractul pentru arma de asalt nu a mai fost semnat: „Se mai poate semna doar dacă o țară din UE sau Ucraina dorește să cumpere aceeași armă”

Cugir INFO

Publicat

în

Salariații Fabricii de Arme din Cugir au ieșit, miercuri dimineață, 3 iunie 2026, în fața sediului fabricii, pentru a protesta față de faptul că nu au obținut niciun plus salarial față de anul 2025. 

Cu această ocazie, Ioan Neagu, președintele Sindicatului “Apărarea” din cadrul Fabricii de Arme Cugir, a discutat despre programul SAFE care ar fi trebuit să fie semnat până pe data de 31 de mai, lucru care, însă, nu s-a întâmplat:

„Pe programul SAFE nu pot să vă spun nimic deoarece nu am participat. Toate au fost ținute la secret. Irineu Darău (n.r. Ministru interimar al Economiei) atunci când ne-a vizitat a spus că nu poate să ne dea detalii până nu se semnează. Am citit și eu, cu surprindere, că nu s-a semnat și a trecut data de 31 mai. O să vedem ce se întâmplă în continuare. Acolo unde sunt bani mulți sunt și interese multe.”, a explicat sindicalistul.

„Nu am participat și nu m-a informat nimeni despre semnarea unui contract”

Ioan Neagu a continuat prin a spune că el, ca și reprezentant al sindicatului, nu a participat și nu a fost informat despre situația semnării contractului programului SAFE la Fabrica de Arme Cugir:

„Ca reprezentant al sindicatului nu am participat și nu m-a informat nimeni despre semnarea unui contract. S-a discutat că se pare că nu se semnează”, a explicat acesta.

Un alt stat din UE sau Ucraina ar putea salva contractul SAFE la Fabrica de Arme Cugir

Președintele Sindicatului „Apărarea” din cadrul Fabricii de Arme Cugir a spus că, din informațiile pe care le deține, contractul ar putea să mai fie semnat în cazul în care, încă un stat din Uniunea Europeană sau Ucraina ar dori să achiziționeze aceeași armă:

„Am citit că se poate dacă încă un stat din Uniunea Europeană sau Ucraina dorește să achiziționeze aceeași armă și împreună cu ei, în ansamblu, să cumpărăm și noi și ei. Atunci se mai poate semna, altfel, după reglementările stabilitate de cei da la Uniunea Europeană nu se mai poate”, a spus, în final, Ioan Neagu, președintele Sindicatului “Apărarea” din cadrul Fabricii de Arme Cugir.

„Se va iniția transformarea acestei achiziții într-o achiziție comună, fiind realizată în cooperare cu un alt stat”

„Achiziția sistemelor de armament individual și muniției aferente. Contractul nu a fost semnat din cauză că până la acest moment nu au fost finalizate procedurile tehnice. În vederea implementării acestui program a fost semnat un acord de cooperare industrială care asigură localizarea integrală în România a producției armelor automate, respectiv a pistolului și a muniției la Uzina Mecanică Cugir, Fabrica de Arme Cugir și Uzina Mecanică Sadu. Această localizare este valabilă și în cazul unei achiziții comune, rămânând o condiție obligatorie și obiectivul nostru major. În cadrul Grupului de lucru interinstituțional se va iniția transformarea acestei achiziții într-o achiziție comună, fiind realizată în cooperare cu un alt stat, păstrând însă cantitățile și sumele aprobate, precum și condițiile de localizare a producției.”, se arată într-un comunicat de presă al Guvernului transmis, marți, 2 iunie 2026


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Stiri din Alba

Știrea ta

Politică

Societate

Economie

Sport

Din județ

Cele mai citite știri

cugirinfo, stiri cugir, informatii cugir