Peste câteva zile se împlinesc 93 de ani de la vizita lui Carol al II-lea la Cugir. Suveranul României și prințul Mihai au vizitat uzinele de armament din Cugir pe 28 iunie 1933.

Regele Carol a inspectat platforma industrială și a promis redresarea producției de apărare, alocând societății suma de 100 de milioane de lei. Ulterior, o vizită incognito a avut loc pe 15 decembrie 1937.

Comform realităților vremii, vizitele au avut o importanță strategică majoră pentru Cugir. Prin alocarea celor 100 de milioane de lei, Regele Carol al II-lea a salvat uzinele de armament din Cugir de la faliment.

Vizita a pus bazele relansării și dezvoltării fabricilor, care au devenit piloni ai producției de armament a României (inclusiv pentru fabricarea puștilor-mitralieră Z.B (Zbrojowka-Brno).

Prezența suveranului la Cugir a avut și un impact local: A asigurat suportul financiar, a asigurat menținerea locurilor de muncă și a stabilit orașul Cugir ca un centru industrial-militar esențial în perioada interbelică.

După vizita istorică a suveranului la Cugir, a fost conceput un program, care cuprindea atât reorganizarea şi modernizarea fabricilor existente, cât şi înfiinţarea unor noi fabrici de armament.

• Contextul militar și industrial interbelic

După 1 Decembrie 1918, România Mare avea nevoie urgentă de o industrie de apărare proprie, dovadă fiind faptul că în urma Primului Război Mondial, armata română depindea aproape exclusiv de importuri și logistică străină.

În acest peisaj, Uzinele din Cugir (înființate inițial ca turnătorie în secolul al XVIII-lea) devin o piesă centrală. Astfel că, în 1928, se pun bazele Societății Anonime Române „Uzinele Metalurgice din Cugir”, cu participarea capitalului britanic (Vickers-Armstrong) și a statului român, pentru fabricarea de armament și muniție.

• Vizita Regală la Cugir (Carol al II-lea și Marele Voievod Mihai)

Carol al II-lea era profund conștient de rolul propagandei și al imaginii publice. Vizitele sale la marile obiective industriale aveau scopul de a-l proiecta drept „Regele-Constructor” sau „Regele-Modernizator”.

Însoțirea sa de către tânărul Mihai (care purta titlul de „Mare Voievod de Alba-Iulia”) nu era întâmplătoare. Carol dorea să-și educe fiul în spiritul cunoașterii realităților economice și militare ale țării, dar și să consolideze în ochii publicului legătura strânsă dintre Dinastie, Transilvania și Armată.

O fotografie donată Muzeului din Cugir, de către un cetăţean din localitate, îl înfăţişează pe prinţul Mihai (viitorul rege al României), în vârstă de 12 ani, alături de tatăl său, Regele Carol al II-lea, într-o vizită la Cugir, la 28 iunie 1933.

Locul identificat de către donator este în faţa unei clădiri situate în zona pieţei localităţii (astăzi, Piaţa 1 Mai sau piaţa veche). O altă imagine descoperită într-un ziar de la acea vreme îl arată pe Carol al II-lea în vizită la uzinele din Cugir (tot în aceeaşi zi a anului 1933), în timp ce suveranul executa trageri cu o armă militară, în incinta fabricii.

• Rolul Casei Regale în dezvoltarea industriei de armament

Regele a înțeles că un stat independent trebuie să își producă singur muniția. El a sprijinit direct militarizarea și cartelizarea industriei grele.

Sub patronajul său, marii industriași ai vremii (precum Nicolae Malaxa și Max Auschnitt) au primit contracte grase cu statul și au contribuit masiv la fabricile de armament (inclusiv la Cugir și Reșița).
Ulterior, în 1938, Carol al II-lea instituie dictatura regală, moment în care prioritizarea industriei de război atinge apogeul, însă sub controlul direct al Palatului.

Preluarea de către firma cehoslovacă Zbrojowka-Brno a dus la reprofilarea producţiei pentru armament şi muniţii de infanterie. La 27 noiembrie 1935, uzinele din Cugir au obţinut o primă comandă masivă de armament, care putea asigura uzinei o activitate normală de minimum 5 ani.

• Afacerea Škoda și implicarea Palatului

Ce a fost Afacerea Škoda? Un scandal uriaș izbucnit în 1933, legat de un contract semnat în 1930 de statul român cu uzinele cehoslovace Škoda pentru înzestrarea armatei (o valoare uriașă de cca. 7 miliarde de lei).

S-a descoperit că prețurile fuseseră masiv umflate pentru a acoperi mite uriașe. Aici apare legătura cu Cugirul și industria locală: Contractul cu Škoda sabota indirect dezvoltarea completă a capacităților autohtone (cum era Cugirul), deoarece sume colosale de bani plecau din țară în loc să fie investite integral în uzinele românești.

• O moștenire cu două fețe

Pe de o parte, vizitele regale și investițiile din perioada interbelică au pus Cugirul pe harta industrială a Europei și au creat o infrastructură tehnică ce a supraviețuit decenii la rând. Pe de altă parte, corupția sistemică reflectată de Afacerea Škoda a vulnerabilizat Armata Română, lucru care s-a văzut tragic în pragul celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1940), când dotarea soldaților era încă deficitară în ciuda sumelor enorme cheltuite.

Constantin PREDESCU